În comuna Sulița din județul Botoșani, după campania alertă de acum trei ani și ceva, totul a revenit aproape la normalitatea de pe vremea lui Costinel, fostul primar. Adică ”facem, muncim, ne implicăm, nu mai putem de grija oamenilor”, dar nu se vede nimic. Cu excepția drumului ce străbate comuna și care a fost reabilitat de Doina Federovici, prin Consiliul Județean, chiar dacă actualul primar ar fi vrut ca lumea să creadă altceva. Edilul, George Popescu, de la care comunitatea a avut și mai are așteptări multe (încă), se lăuda după aproape jumătate de mandat că a reușit să facă un WC. Și nu putea înțelege în ruptul capului de ce nu acceptă lumea că aceasta este o mare realizare. Ulterior a trecut din nou pe ”vrăjeală” politică, reiterând preocuparea fără odihnă pentru binele comunei. Dar, în campanie, când l-am ajutat să doboare cancerul administrativ, crezând în capacitatea sa, i-am spus sincer că nu vom închide ochii dacă ulterior nu vrea, nu poate sau uită că și sulițanii au nevoie de dezvoltare. Și am privit, cu îngăduință, trei ani , spre Primăria Sulița. Și poate am tăcut când trebuia să vorbim. Dar în afară de un parc de joacă, ceva mâini de var pe o școală, un ansamblu folcloric pe care nu vrea sau nu se pricepe să îl promoveze și două – trei acțiuni culturale, că, deh, trebuie să demonstreze că provine din familie de intelectuali, altceva nu a făcut. Sau nu se vede. Sau …poate…în visul unei nopți de iarnă. Baiul e că , deși tânăr, iarna politică îi cam bate la ușă. Chiar dacă a preluat șefia pe județ a unui partid devenit de căruță. Și dacă cineva ”mai altfel” va candida la anul, edilul poate să se întoarcă la ce făcea înainte. Sau la afacerile familiei. Deși, dacă ne gândim bine, are toate șansele ca oamenii să îl realeagă pe fostul primar, dacă și acesta și-ar dori, fix pe mâna actualului primar.
Mai nou, o acțiune foarte bine justificată și foarte bine intenționată la pus la colț pe edil. Nevasta acestuia a dovedit, într-o clipită, că e mai ”orientată”, mai determinată, mai implicată decât el. Cu atitudinea, spiritul, viziunea și deschiderea ei, poate că ar trebui să se gândească serios dacă nu ar fi mai bună de primar nevasta lui, decât el. Sau ar fi fost și mai bine dacă se gândea la asta cu 3 ani în urmă. Poate că astfel locuitorii din Sulița nu ar mai fi pierdut încă trei ani din viața lor. Sau măcar dacă accepta cât de cât din expertiza și sfaturile seniorului Corneliu Popescu, tatăl său. Dar nu, în accepția lui George seniorul este demodat, învechit, perimat.
Soția primarului George Popescu a lansat pe facebook o campanie, lăudabilă, inspirată, pentru procurarea de fonduri necesare susținerii unei șezători, ca altădată, în comună, la care să coase cămăși și alte obiecte de vestimentație pentru membrii ansamblului înființat de primărie. Altfel spus, edilul a făcut bravadă cu geneza ansamblului și nu a găsit ideile, soluțiile, variantele prin care să asigure și cele necesare ansamblului. A trebuit să treacă un timp și să ia inițiativa taman soția acestuia. Și primarului i se pare normal, probabil, ca nevasta să caute surse financiare pentru o activitate pe care el nu a fost capabil să o facă cu cap. Și el și Primăria, stau acum cu mâinile în sân, admirând inițiativa soției. Și atât?! Iată de ce am considerat potrivită toată introducerea de mai sus.
Alexandra Popescu, soția primarului a organizat o licitație pentru o ie. Cu banii astfel obținuți vrea să susțină șezătoarea pe care o va înființa, la care să coase cămășile copiilor.
”Licitația pentru ie a fost organizată cu scopul de a arăta comunității locale că pot fi făcute multe pentru comună prin implicare, prin a oferi ceva personal pentru toți ceilalți fără să ceri nimic înapoi și mai ales pentru ceva ce să dăinuie în timp”, a scris foarte bine o altă publicație botoșăneană, subliniind tot ceea ce noi am zis mai sus.
”Ma despart cu inima usoara de ia cusuta cu mult drag. Dupa cum stiti a fost un set in shop si atunci cand a aparut mi-am dorit foarte mult sa am o ie adevarata, cusuta fara sa dau gres dupa postarea facuta de dna Ioana Corduneanu. Locuiesc de 4 ani la Sulita, jud Botosani, unde cu 2 ani in urma s-a infiintat un ansamblu folcloric, iar anul acesta dupa cateva spectacole organizate am avut o idee destul de curajoasa vreau sa initiez o sezatoare la noi in sat, unde sa coasem pentru copiii din ansamblu. Daca tot canta si joaca acesti copii pe muzica strabunicilor sa fie si cu ii si camasi adevarate! Sa fie mandrii de unde sunt si sa revitalizam comuna cu activitati de calitate! Planurile sunt facute, doamnele initiate in ale cusutului, panza si planse o sa avem multumita doamnei Ioana. Prin aceasta vanzare, vreau sa finantez o parte din costurile panzei si atelor, sa nu ne potcnim de la inceput in lucruri administrative… vreau sa fie cu cantec si voie buna de la început”, a explicat Alexandra Popescu motivul pentru care scoate ia la licitație.
Vă reamintim că, în campania electorală, după depunerea dosarelor de candidatură, Corneliu Popescu a făcut loby pentru feciorul său și soția acestuia. Poate că trebuia să facă mai mult pentru ea. Dar juniorul oricum nu admitea prea multe sfaturi de la tata nici atunci. ”Din punctul meu de vedere, județul nostru este un târg mai mare, cunoaștem cu toții. De fapt este unul dintre motivele pentru care eu m-am întors în politică. Alexandra este soția lui George, ei au deja o fetiță. Ea s-a întors fiind angajată în Austria, la Red Bull. Este o ardeleancă care vrea să trăiască în Moldova. Ceea ce pe mine m-a bucurat. De aceea le și dau crezare că ei vor reuși să facă din Sulița ceva. În toți acești ani eu am încercat să aduc proiecte pentru comunitatea din Sulița. Nu au fost acceptate colaborările, fiind un om care nu aducea bani care să îmbrace anumite majorări de costuri. Dacă o să vedeți în Sulița că este început un liceu, aia a fost ceea ce am făcut eu când eram președinte la Compania de Pește, iar imediat investiția a fost stopată pentru că era pe prețuri reale”, spunea atunci Corneliu Popescu, lider PMP și candidat la Președinția Consiliului Județean.
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Continuă înscrierile pentru festivalul concurs ”Mlădițe Dângenene”
OFSD Botoșani: „Tabăra bucuriei” pentru copiii cu deficiențe de vedere
Ziua Limbii Române, sâmbătă , la Săveni