Troc imoral cu destinul altora – Advertorial Dorinel Cosma, senator

Și l-a făcut Dumnezeu pe om. După chipul și asemănarea sa. Și de atunci mulți se cred Dumnezei. Și se împiedică în semantică. Încurcă termenul ”asemenea” cu termenul ”întocmai”. Și mai au un pocinog. Își iau puterea nu de la Duhul Sfânt. Ci din contul bancar. Uitând că banul este ochiul dracului. Și până să le arate cineva lungimea nasului decid destinul semenilor. După nuanța sufletului lor și după negura intențiilor ascunse. Și dau putere de lege unui schimb comercial machiavelic. Trocul cu destinul altora.

De ceva vreme, prin urbele țării, dar cu excelență și prin Botoșani, astfel de saltimbanci și-au făcut apariția. Și încă nu au fost deconspirați. Sub falsul blazon al grijii pentru soarta celorlalți, le trasează un drum care nu este al lor și care nu îi duce acolo unde se aclamă. Dar puterea din cont le dă autoritate iluzorie de reper. Și astfel s-a statutat un nou job, acela de comerciant ambulant de destine. Fără licență. Doar că, în Botoșani, unii excelează în astfel de metehne profesionale. Și oferă viața, destinul comunității la schimb. Un troc ce nu va avea drept finalitate decât evoluția bancară a fachirului și afundarea comunității în sărăcie. Și prostie impusă de același saltimbanc. Ca mod de trai ”altfel”.

Avem în Botoșani un personaj caragialesc ce face și desface de ceva vreme. Și impune repere pe care el le creditează în ambalaj ochios, comercial, tentant, amăgitor. Dar conținutul de sub ambalaj, ceea ce livrează, de fapt, în cele din urmă, este doar putregaiul unei rațiuni aservită banului. Pentru ca ingineria financiară să îi reușească, a făcut rost, la limită și cu multă transpirație, de o funcție publică. Politică. Și de pe această rampă vrea să își impună viziunea cu dizabilitate morală.

Anterior s-a ocupat de soarta antreprenorilor din județ, ca șef la Camera de Comerț. Și totul s-a redus la banchete și protocoale prin care a mutat oarece fonduri din conturile antreprenorilor în cele personale. Despre dezvoltarea sectorului economic și a mediului de afaceri, acestea au existat, dar au lipsit cu desăvârșire. Au rămas doar la nivel de teorie, în statutul entității prin intermediul căreia a dirijat drumul banilor pe ulița îngustă a viziunii sale.

De foarte curând, politicul i-a conferit patalama de staroste peste județ. Și a început să traseze repere, să scuipe în portavoce că ceea ce este vizibil trebuie să devină invizibil, pentru că așa vrea sau spune el, să se încoloneze toată suflarea județului în spatele tablelor legii scrijelite de el. Pentru ca trocul să nu îi fie obstrucționat. Da, e imoral. Dar legea sa de căpătâi este mai veche și spune că scopul scuză mijloacele.

Acest saltimbanc politic ce vrea să facă troc cu destinele botoșănenilor uită un singur lucru. El este doar un produs de seră, aditivat în laboratoarele partidului. Și nu va rezista în câmpul realității. Mai ales când mai există și liberul arbitru. Care va avea cel puțin un rol. Acela de a-i determina pe oameni să se întrebe, mai devreme sau mai târziu: oare ne este de trebuință trocul în care suntem băgați cu sila?

Cine are urechi de auzit, să audă!