Cu sufletul desculț prin jungla mileniului III (editorial)
De un sfert de veac rătăcim în tranziţie. Tot de atât timp trăim vremuri de prigoană ontologică. Trăim vremuri de restrişte- ar spune aciuaţii de la putere, vremuri de marginalizare – ar spune cinicii din opoziţie, sau vremuri de … cacao – ar spune POPORUL.
Dar poporul tace !
Populaţiei i-a fost redusă raţiunea până la nivelul de Neanderthal.
Oamenii nu au ce mânca, nu au papucei pentru plozii din ogradă şi nici sânul mamei nu mai are hrană de atâta sărăcie. Dar avem Internet la stână, tot felul de IPhonuri, avem amăgirea trecutului şi speranţa de după mormânt.
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Altruismul, oportunitatea dezvoltării personale ca individ, încrederea în aproapele + care încă mai este plăsmuire divină, au devenit utopii. Supremaţia prostiei îşi spune cuvântul acum şi va avea efecte secundare, catastrofale, după 1-3 generaţii.
Mi-e milă de copilul meu care va trăi într-o astfel de lume!
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Va fi singur într-o lume de cadavre vii! Şi, asemeni lui Ioan în pustiu, strig şi eu.
Nici eu, nici tu (cred), nici noi nu cred că ne dorim asta.
E ultima strigare la licitaţia existenţei umane.
Trebuie să deschidem ochii !
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
Editorialul a fost scris fix cu cinci ani în urmă. De atunci nimic nu s-a schimbat. Doar că sfertul de veac, consemnat atunci, a devenit al treilea deceniu de tranziție. Oarbă.
Marian Moroșan
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
