Drifturi cu ciubotele într-un oraș. Primarul îi vrea pe toți căruțași – video COLUMBO

O dată la patru ani li se promite elixirul tinereții și fericirea din Eldorado. Apoi sunt luați ”în căruță” când au îndrăzneala să spună că nu au pâine la copii, că bătrânii mor cu zile până ajunge salvarea la ei, că orele de muncă făcute în bătătura primarului nu îi pot scoate din necazuri. Sau că s-au săturat. Nici asta nu au voie. Sătui, de orice, au voie să fie doar stăpânii. Iar când de sute de ani ei, cei mulți, au fost doar neam de opincă, nu le-ar fi rușine ca abia acum să ridice sprânceana din pământ și să ceară ce nu au avut neam de neamul lor?! Cam acesta este raționamentul multor primari de prin comunele sau orașele țării. Și Botoșaniul nu poate ieși din tipar. Ba chiar e posibil ca aici, cândva, să se fi răsturnat căruța cu obidiți care nu crâcnesc în fața celor cu dregătorii.

A fost cândva o rebeliune, când boierii și asupritorii au fost luați de barbă și prăvăliți din baldachinele lor spre a vedea cu ce trudă se frământă pâine. A fost odată 1907. A fost…

La 119 ani de lă Răscoala din 1907, la 36 de ani de dezvoltare și europenism, locuitorii din Flămânzi, acum devenit oraș, înoată în noroi. Doar glodul și suferința le-a mai rămas de la străbuni. Și nu s-a atins nimeni de ele.

În aceste zile de februarie 2026, mulți din cei pe care i-au votat de-a lungul anilor au viitorul asigurat până la a doua sau a treia generație. Iar ei, cei mulți, urmași ai răsculaților, fac drifturi cu ciubotele. De la răsărit până la chindie. Iar primarul le râde zeflemitor, spunându-le că nu îi știe posesori de jeep-uri și nu se justifică neobrăzarea de a cere condiții de trai mai bune.

Povestea nu este una ”umflată” cu inteligența artificială. Este realitatea de lângă noi. Cruntă, înspăimântătoare, dureroasă, revoltătoare. Realitatea pe care nici-o promisiune și nici o scuză nu o poate contesta. Asta este realitatea în satele Chițoveni și Prisacani din orașul Flămânzi.

Anul trecut locuitorii celor două sate au fost încercați de inundații. Pe lângă atâtea încercări. Cumpăna a trecut. Edilii le-au promis că vor acționa asemeni fraților. Dar i-au uitat. Ca și în anii anteriori. Zilele acestea, cu lacrimile neputinței înecate în noroiul de pe străzi, aceștia au decis să își strige aleanu. Nu în tinda casei, ci în public. Poate s-a îndura Dumnezeu să îi facă mai umani pe cei ce decid soarta orașului. Sau măcar de ochii lumii să mai deretece câte ceva prin comunitățile abandonate, iar, până în 2028. Măcar atât cât să nu le crape obrazul de rușine. Și poate că și înlocuitorul de primar, Ioan Guraliuc (viceprimar cu atribuții de primar) își va aminti că funcția este vremelnică și că se va întoarce printre cei pe care acum îi ignoră și le dă cu tifla.

Parâma speranței de care s-au agățat, în vârtejul abandonării, a fost Emanuel Mihalache, un tânăr din celălalt capăt al județului. De la Suharău. Dar cunoscut că străbate cătunele comunelor, punând umărul unde e nevoie, încurajându-i pe cei ignorați, sau ascultându-le off-ul când nimeni nu o face.

Ca președinte al Organizației Județene Botoșani a Partidului S.O.S România, acesta a spus că va face toate demersurile ce îi sunt permise de legislație pentru a sensibiliza autoritățile orașului sau pentru a-i determina pe ”mai marii” de la București să îi pună la treabă pe cei din teritoriu.

Vedeți în materialul video de mai jos cum se fac drifturile cu ciubote în Flămânzi, ce a constatat la fața locului Emanuel Mihalache și cum speră să poată fi scânteia care să miște angrenajul administrației publice locale. Spre binele strănepoților răsculaților de la 1907.

După materialul video vizualizați o serie de imagini din cele două sate unde noroiul denotă capacitatea, sau neputința aleșilor locali în 35 de ani.