Frumușica. Un nume cu o conotație aparte. Și un destin împotmolit. Undeva. Cândva. A avut dregători care au știut să-i dea valoare. Așa cum aclamă dintotdeauna gospodarii locului. Alții nu s-au priceput. Au vrut. Dar nu au putut. Sau nu au știut că pâinea se plămădește cu iubire. S-au nu au fost lăsați de mai marii vremii. Și au curs lacrimi. Peste neputință. Peste năzuințe. Peste ceea ce putea să fie Frumușica.
Dar timpul a trecut. Lacrimile s-au uscat. Peste ele s-a așezat uitarea. Și resemnarea. Până de curând. Când cutia Pandorei a fost redeschisă. De un tânăr. Dintre cei care anterior au plâns pentru destinjul comunei. Și speranțele localnicilor au înflorit. Frumușica își merită numele. Dar pentru aceasta este nevoie de trudă. Și dragoste. Multă dragoste. Pentru cei din comunitate. Pentru cei care girează cu încredere.
E drept că nu toate socotelile de acasă se potrivesc cu cele din târg. Dar dacă știi să-ți valorizezi semenii, comunitatea, Dumnezeu vine în ajutor. Și lacrimile capătă un sens. Din ele se nasc oameni mari. Așa ca la Frumușica.
Românul de prin satele noastre, mai ales cel obidit prea mult timp, știe și să se bucure. Iar când istoria, tradițiile, valorile locale, frumusețea sufletului românesc exprimată în diverse forme, sunt așezate, zălog și închinare, pe aceași poliță cu simțirea creștină, zestrea neamului se primenește. Și rodește. Și întreaga comunitate revine la viață.
Așa s-a întâmplat în comuna Frumușica, din județul Botoșani. Și meritul este, bineînțeles, al comunității. Că a avut inspirația să își aleagă un primar dintre ei. Cu suflet, cu voință, cu înțelegere pentru fiecare locuitor.
Pe 26 iulie, Frumușica sărbătorește hramul satului. Iar la ceas de bucurie, așa cum au deprins de la străbuni, localnicii îi cheamă și pe alții să le fie părtași. Părtași la bucuria renașterii. Și a încrederii. În destinul lor. În ceea ce le este hărăzit de la Dumnezeu. Și nu le poate lua nimeni.
Nelu Cuibar, primarul care vrea să repună Frumușica în rândul așezărilor cochete, apreciate, privite cu invidie sau admirație, invită toată suflarea la ziua lor, a celor pe care Dumnezeu i-a așeat în acest loc mirif numit, nu degeaba, Frumușica.
Vezi în clipul video deosebit de mai jos ce spune edilul Nelu Cuibar.
Foto din materialul video realizat și distribuit de primarul comunei.
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Vatra Domnească investește peste 600.000 de roni în tehnologie și viitor
9 ani de administrație publică. Cu credința la rever și cu grija față de comunitate
Senatorul Cătălin Silegeanu: „Eu nu trădez românii! Nu am votat Guvernul Veștea”