Mulți candidează punându-și la rever dezvoltarea județului. Unii plâng cu lacrimi de crocodil că nu mai pot de grija mediului rural. Alții chinuie echipe de PR pentru a le crea o imagine pe care nu au avut-o și nu o vor avea niciodată. Acea imagine în care el, candidatul, aspirantul la funcții din care să privească superior și disprețuitor către proletariat, să apară ca ”unsul lui Dumnezeu” pentru cei mulți și goi. Cei mai mulți habar nu au, însă, nici măcar dacă găina naște pui sau face ouă. Dintre toți aspiranții de anul acesta la președinția Consiliului Județean Botoșani unul singur știe cu ce se mănâncă munca la țară, mediul rural, miracolul satului românesc și farmecul familiei tradiționale. Corneliu Popescu este profesor de matematică la bază. Dar, de ani buni, este implicat în politică, încercând să impună prin diverse instituții ale statului nevoia și urgența dezvoltării satului românesc și a familiilor din mediul rural. Anul acesta candidează din partea PMP pentru Consiliul Județean. Și speră că alegătorii vor pune ștampila pe ”unul de al lor”, un botoșănean care cunoaște viața la țară cu frumusețile și greutățile ei, nu doar conturată din condei. Astăzi, la ceas aniversar, când fostul senator Corneliu Popescu își mai întregește înțelepciunea cu încă un an, redăm un fragment dinrt-o filmare făcută prin luna iunie. Precizăm că la vreme respectivă chiar nu vroia nicio dregătorie publică. Își dorea un tânăr pe care să-l sprijine să ajungă în Consiliul Județean. Nu a fost să fie și a acceptat să candideze pentru partidul pe care îl conduce. În filmuleț îl vedeți pe singurul politician care are grijă de mica sa fermă chiar cu mâinile sale. În alt film Curierul Satelor l-a surprins în vară muncind cu săpăliga în grădina de zarzavat, în vie sau în livadă. Mulți vorbesc de exemple sau dau ca exemplu situații care le sunt străine. Popescu este cel pentru care EXEMPLU se definește ”prin mine însumi”, sau arăt ce fac nu spun ce cred că aș face. La mulți ani Corneliu Popescu!

Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/


More Stories
Rădăcinile nu se uită. Tudora își cheamă fiii acasă și în acest an – video
Comuna înecată în Bulboaca uitării. Norocul poartă fustă și caracter
Comuna în care cetățenii știu ce vor