Cătălin Silegeanu numără astăzi 36 de primăveri. Un tânăr al cărui nume a devenit, de circa doi ani, sinonim cu tăcerea înăbușită a celor 379.622 de botoșăneni. Strigătul mut al nădejdii, al speranței de ridicare peste gârbovitele năzuințe ale unui întreg județ, a devenit blazonul existenței acestui tânăr. Trăirile, sentimentele, lacrimile și bucuriile unui întreg județ, frământările și gândurile nerostite, aspirațiile înăbușite de vremi și vremuri, înverșunarea cu care se luptă sute de mii de botoșăneni și alte câteva milioane de români pentru a rămâne deasupra micimii oligarhice și protipendadei contemporane, au devenit lait-motivul ontologic al acestui tânăr ce abia a depășit pragul mesianic al unui sfert de veac. Cătălin Silegeanu și-a dezbrăcat sufletul în public și și-a donat spiritul și conștiința unei cauze colbăită de egocentrismul lumii noi. Această cauză, derivată din nimbul conjugării OM- OMENIE – UMANITATE, a trecut de stadiul embrionar și tinde să devină etalon și azimut al concitadinilor lui Cătălin Silegeanu. Prin vocea sa, prin implicarea, dăruirea și sacrificarea propriului ego în templul scoaterii unui județ de sub carâmbul blazării istorice. Manager al unei firme botoșănene, Hidroplasto, Cătălin a dus prestigiul respectivei fabrici pe arii geografice la care alți antreprenori doar visează. Iar numirea sa ca vicepreședinte al Patronatului Național Român a fost doar o confirmare a succesului și o acceptare benevolă de asumare a năzuințelor tuturor antreprenorilor. Înțelegând că orice catedrală a sufletului rămâne pustie și nocivă fără empatie socială, Cătălin Silegeanu s-a implicat în diverse acțiuni sociale, de ridicare din nevoi a celor năpăstuiți. Iar când a înțeles că viitorul unui județ, soarta a sute de mii de români se joacă la ruleta politică, tânărul Silegeanu nu a pregetat să intre în groapa cu lei hămesiți, în arena hienelor politice. Cătălin și-a dat seama că doar în mijlocul acestui angrenaj numit politică poate direcționa vehiculul agabaritic al destinului unui județ către destinația finală. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns că și-a pus existența și sufletul în palma unui întreg județ, până și de ziua sa, Cătălin Silegeanu are dorințe pentru alții, nu pentru el. La ceas aniversar, Curierul Regional i-a aruncat mănușa năzuințelor personale, iar Cătălin a ridicat-o elegant. Răspunsul său a fost năucitor. De ziua sa, Cătălin Silegeanu are multe dorințe. Dar nu pentru el. Pentru peste 300.000 de botoșăneni.
”Am o familie reușită, am prieteni adevărați, iar din punct de vedere financiar sunt împlinit, am un business pe care îl fac și din plăcere pentru că eu produc, construiesc și asta mă bucură. Am tot ce mi-aș putea dori pe plan personal și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi din viața mea. Dar eu sunt doar un om într-un municipiu frumos, dar care ar putea fi și mai frumos, într-un județ superb cu multe de oferit, dar care zace în uitare din punct de vedere al dezvoltării, iar aceste două situații mă fac să am niște dorințe puțin mai generale, care nu mă privesc doar pe mine, Cătălin Silegeanu, ci pe toți. Așa că, pentru ziua mea, mi-aș dori ca drumurile Botoșani-Târgu Frumos și Botoșani-Ștefănești să fie modernizate deja și traficul de mărfuri spre și dinspre Republica Moldova să fie dirijat prin județul nostru. Aș vrea ca Autostrada Unirii să fie aproape de a fi dată în folosință și aș vrea ca la autostrada care să conecteze Moldova de București să mai fie doar câteva luni până la finalizare, iar Botoșani să fie conectat prin bretele de mare viteză de cele două autostrăzi. Mi-aș dori ca în Botoșani să existe măcar un parc industrial, ca fermierii să fie mai uniți și să existe multe cooperative prin care să vândă în toată țara, să nu avem doar pe hârtie al doilea luciu de apă dulce din țară, ci să vedem asta în economie prin fabrici de procesare a peștelui. Aș vrea ca în județ să existe mai multe fabrici de procesare a produselor agricole, să nu mai exportăm direct de pe tarla grâul și porumbul, ci să trimitem produse congelate, semipreparate, orice, dar nu materie primă. Fabricile, indiferent de domeniu, sunt singura soluție pentru o economie puternică, pentru o viață mai bună. Producția duce la dezvoltarea sănătoasă a comunității. Mi-aș dori ca industria ușoară, care aduce puțină plus-valoare economică, să devină producătoare de echipamente medicale de protecție, pe care fabricile să le vândă direct și să scăpăm de coșmarul economic al lohn-ului, care aduce multe locuri de muncă însă slab plătite. Aș mai vrea ca potențialul turistic al județului să fie valorificat la adevărata lui valoare pentru că nu văd o strategie care să-i facă pe străinii care vin la vânătoare să cheltuiască mai mulți bani în Botoșani, pentru că nu văd în municipiul reședință de județ o strategie prin care turiști din Israel sau Armenia să fie atrași în Botoșani pentru trecutul comun pe care românii, armenii și evreiii îl au la Botoșani. Dar și pentru că numele uriașe ale țării cum ar fi Eminescu, Enescu, Luchian, Iorga și Antipa, Teoctist și Sfântul Ioan Iacob trebuie privite și turistic, nu doar cultural. Și îmi mai doresc în Botoșani să fie finalizate lucrările la Teatrul Mihai Eminescu, să fie aduse tramvaie noi și să fie schimbate liniile de circulație, și îmi doresc asfaltarea străzilor mărginașe unde, spre surprinderea autorităților, locuiesc tot botoșăneni. Și dacă Dumnezeu îmi mai permite, îmi doresc să fie cât mai mulți botoșăneni care să își iubească orașul, județul și țara, să avem lideri care să iubească Botoșani și să facă tot ce pot pentru el. Cam asta îmi doresc de ziua mea pentru că Botoșani este casa mea și fiecare om vrea ce este mai bun pentru casa lui. Toate dorințele mele puteau fi realizate până acum deoarece ele depind doar de oamenii care ne-au condus și care dacă și-ar fi iubit casa, dacă ar fi iubit Botoșani așa cum îl iubesc eu, ar fi făcut tot posibilul să le fi îndeplinit. Ce îmi doresc pentru mine vreau și pentru voi, pentru că sunteți casa mea, pentru că sunteți Botoșani”, a spus Cătălin Silegeanu pentru Curierul Regional, într-o manieră care te lasă perplex dar îți dă încrederea că județul nu e pierdut. Cu astfel de oameni.
LA MULȚI ANI, Cătălin Silegeanu!!!
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
PSD trădat la Botoșani. Viclenia unui deputat
Micul Bolojan de Botoșani și delirul din morgele speranțelor
Interzis minorilor în cluburi după ora 22.00