Video unic – Acasă la un tezaur folcloric uman, Stan Dănuță: fără datini și obiceiuri nu mai suntem noi

O bună bucată de viață a lucrat la fabrica de pâine. Când a rămas el ”fără pâine”, fiind nevoit să nu mai lucreze în fabrică, s-a reprofilat. Și nu a trecut la o activitate căreia să îi spună asta e meseria mea. A ales să trăiască pentru tradiții. Și aceasta este mai mult decât o meserie. Este menirea sa, este viața sa. Și viața sa este dăruită dăinuirii acestui neam. Fără oameni ca el, ne-am pierde identitatea. Ne-am rătăci printre influențele străine, am uita de istoria noastră și de noi sau , cum spune chiar el, fără datini și obiceiuri nu mai suntem noi. Un om cu o poveste cât dăinuirea acestui neam. Acesta este Stan Dănuță, un tezaur uman.

”Sunt născut în județul Botoșani, în satul Ibănești și acum locuiesc în comuna Bălușeni, satul Zăicești. De mic copil mi-au plăcut datinile și obiceiurile din partea zonei. După armată, când m-am însurat, am ajuns în zona Voronei. Acolo am găsit folclor foarte frumos, chiar deosebit față de alte comune din județ. Cu cât e mai original, cu atât e mai autentic. Deci, masca să fie mască, căluțul să fie căluț, opincile – opinci. Fără datini și obiceiuri nu mai suntem noi. Eu am vreo 66 de ani, am depistat în decursul anilor că România este una din țările care au cultură și folclor… cât încape. Toți vin și se minunează de ce tradiții, datini și obiceiuri avem, de cusăturile noastre, de împletituri. La noi, bunicii ne-au învățat cum se tunde oaia, cum se spală lâna, cum se dă pe foșalăi, cum se toarce… Torceau la lampă pe vremuri. Și nu spuneau niciodată că sunt obosiți. Sâmbăta era clacă și duminica era joc pe toloacă”, a povestit meșterul Stan Dănuță.

”Când eram prin clasa a VII-a, făceam pentru colegi, pentru verișori, pentru vecinii mei… benzile să fie frumoase… Și la Botoșani a fost totuși o tradiție foarte frumoasă… eu am locuit o vreme în Botoșani… toate străzile, Calea Națională, Pușkin, făceau benzi de câte 40, venea Răchiți-ul de divale, care era cumva un sătișor, veneau cu benzi de 40 de dansatori, cu urși, cu capre… Și noi eram mândri când aveam cele mai frumoase costume, cele mai frumoase obiceiuri. Munceam câte o lună și ceva să ne facem noi costumele, cu mâna noastră… Prin anul 2000, ieșind la pensie… de nevoie, am rămas fără servici. Și am făcut atelierele acestea de acasă. Am chemat copiii, am fost pe la școli, le-am insuflat un pic, cât de cât, datinile și obiceiurile. Dar de când a intrat internetul cu tot felul de… nu pot să le spun prostii…, bune, rele, i-o înebunit pe copii. I-o îndepărtat de obiceiuri și de datini. I-o îndepărtat și de părinți și bunici… el nu mai știe ce e aceea oaie, ce e aceea vacă… Doamne… câte o dată mă mir…. mă mir că nu știu nimic. Acum 30 de ani când am venit eu în Zăcești, nu se colinda la biserică, nu se colinda în sat. Nu-i lăsa. Da, așa cum spuneți, mai mergeau pe ascuns. De prin 2010 am observat că primarii au început să ridice cât de cât folclorul. Datorită fondurilor mari primite din Europa. Dar mai mult s-a băgat în biserici, că tot era vorba de cultură. Nicidecum să cumpere 10 costume populare, să cumpere ceva pentru copii, pentru dansatori. Eu am format un ansamblu la Bălușeni și spuneau – lasă că-i bine și așa. Cum să meargă așa dacă te duci pe scenele țării?! Și cât de slăviți am fost la Brașov, la Constanța, la Iași, la București, în toate județele am fost mândru că eram din județul Botoșani”, a mai spus Stan Dănuță.

Un întreg muzeu al datinilor și obiceiurilor noastre populare sunt îngrămădite în atelierele meșterului Stan Dănuță. Și sprijin nu prea are. Ambiția l-a obligat să se descurce cum poate. Dar acum parcă tot ar avea nevoie de un mic ajutor. De la oameni de bine, de la iubitorii identității noastre naționale, de la instituțiile statului, de la români autentici plecați peste hotare și cu potențial financiar. Meșterul ar vrea să amenajeze la Zăicești, în curtea casei sale construită în stil bucovinean, un muzeu în care sutele de exponate ale sale să își găsească ”un domiciliu” pentru posteritate, atunci când Dumnezeu îl va chema la el să îi povestească despre acest neam românesc din Grădina Maicii Domnului. Cu 20 de ani în urmă meșterul a construit o temelie pentru acest muzeu. Dar atât a putut. Acum s-ar simți împlinit dacă oamenii de bine de oriunde și de orice fel, cu orice statut social. ar pune umărul la construirea acestui muzeu. Așa cum spune chiar el, oricine vrea să îl ajute în acest demers îl poate găsi simplu, ușor: ”aici, chiar aici, la mine casă, direct”. Sau ne puteți scrie pe adresa redactiei: redactia@curierulsatelor.ro și vă punem în legătură cu meșterul. Noi vom posta și cartea sa de vizită pentru a facilita legătura dintre meșter și cei ce vor vrea să își lege numele de dăinuirea unui popor prin tradiții, obiceiuri, meșteșuguri.

Vezi în filmele de mai jos, după galeria foto, ce minuni mai are de povestit Stan Dănuță despre tulnice, despre buciumul lui Ștefan Cel Mare și utilizarea lui, despre măștile celebre din zona Botoșaniului, despre făurirea lor, despre conservarea și promovarea tradițiilor, obiceiurilor și meșteșugurilor noastre tradiționale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *