Harakiri în PNL, cu lași, trădători și strategi de mucava

Șacalii liberali au ieșit din bârlog. Beția de putere a dat start ciolaniadei și ascute tot ce poate în PNL Botoșani. Unii își ascut săbiile, alții bricegele (după rang și capacitate). Cei mai puțini își ascut mintea. Asta e mai greu. Dar de multe ori te ajută concurența prin micimea idealurilor, prin impotență politică sau prin prostie confundată subiectiv cu revelație misionar politică. În cursa pentru alegerea noii echipe, sâmbătă s-a jucat penultimul act: cu mască și fără mască. Mulți și-au dat arama pe față. Alții nici față nu mai au. Dar ultimul act se va juca la sfârșitul săptămânii. Când delegații organizațiilor locale își vor arăta și ei adevărata valoare și demnitate. Vor curge lacrimi, vor fi scrijelite regrete pe răboj, vor scânci în pumni și vor jura că nu își vor mai vinde niciodată sufletele diavolului măririi iluzorii. Și dincolo de toate, un singur om, președintele Costel Șoptică, va finaliza drămuirea sincerității și prieteniei fiecăruia. Dar va ști sigur și ce dihanie se ascunde sub pielea fiecărui mielușel care s-a gudurat pe lângă el. Va deschide ochii mari și va ști cu siguranță în viitorul mandat în cine să mai aibă încredere și în cine nu. Dincolo de vorbele mieroase sau firfireii aruncați sfidător și arogant în vistieria partidului. Pentru că acesta este adevărul. Șoptică nu se prea pricepe la jocuri de imagine. Crede în echipă, în principiile și scopul unui grup. Și nu a prea avut timp să cântărească dacă cei de lângă el chiar îi sunt loiali. Așa se face că a susținut și chiar promovat oameni care când au mai prins la putere au avut un singur țel. Să dărâme temelia celui care i-a ridicat. A avut destui astfel de ”prieteni” în preajmă. Și mai are. Dar apele se vor limpezi.

Între timp, bătălia pentru epoleții partidului s-a acutizat. Unii candidează de figurație. Sau pentru CV-ul politic. Aceștia sunt cei mai ”cuminți”. Dar sunt destule hiene care au stat la pândă până acum. Sorocul demascării a venit. Ultimele săptămâni au fost o veritabilă chimiță a candidaturilor. Uite candidatura, că sunt serios – nu mai este candidatura, tot pentru că aș fi serios. Strategii schimbate peste noapte după ce semnalele venite din teritoriu ar fi condus către conturarea dimensiunii iluziei pe care și-o făceau unii. Și exemplele sunt la îndemână. Lașii și trădătorii vor să fie timonieri politici. Câțiva vor spune că ceea ce pare a fi lașitate e de fapt strategie. Dar se amăgesc. Atunci când lașitatea se logodește cu trădarea rezultatul este unul singur: aout! Și ecoul huiduielilor din galeria delegaților va fi sigiliul ce va pecetlui ipocrizia. După ce a arătat că este bărbat și își poate asuma o candidatură pe față și și-a exprimat la fel de fățiș ne-susținerea lui Orban și Șoptică, senatorul Cristian Achiței a ales retragerea din cursa pentru funcția supremă și susținerea candidatului cu clopoței. Că numai șarpelui poate fi asimilat prefectul Dan Nechifor în momentul în care a ales să muște mâna care l-a urcat pe tronul guvernului din teritoriu, adică al prefecturii. Lucrurile sunt clare și simple. Din păcate pentru unii, la fel de clare sunt și pentru cei mai mulți dintre cei ce vor vota noua echipă a PNL. Pentru că, vorba aceea, toți se folosesc de trădări, dar nimeni nu iubește trădătorii.

Achiței a demonstrat bărbăție și curaj atunci când a decis să se așeze la masa de joc, cu cărțile pe față (ceea ce în politică e aproape echivalent cu sinuciderea). Dar când și-a jucat cartea a uitat un singur lucru: pachetul de joc are mai multe cărți. A zis pas și a mizat pe prefectul Nechifor. Mai ales după ce numărătoarea la ochi a organizațiilor locale ce l-ar putea susține a dat un rezultat cu minus față de scorul scontat. Față de cei care au crezut în determinarea sa Achiței a dovedit o umbră de lașitate. Chiar dacă în ringul competiției aceasta se numește mișcare politică. Atitudinea nu va avea ca final decât împuținarea celor care vedeau în el un Greuceanu. Pe partea cealaltă, prefectul Dan Nechifor pare să fie șarpele crescut la sân. ”Apoliticul” Nechifor, scos din joben la sunetul de goarnă al PNL pentru prefectură, și-a semnat cel mai irefutabil act de harakiri. Zilele îi sunt numărate . Și singur el e vinovat. Da, e adevărat, de câteva luni prefecții au fost asimilați politic. Dar pe adeziunea lui Nechifor la PNL cerneala încă nu s-a uscat. Ori la lansarea cursei de alegeri pentru conducerea partidului s-a impus și o vechime minimă. Din ce știm, oficial, prefectul e membru PNL de vreo 2-3 luni. Evident, există și calea indulgenței, a derogării de la regulă. Acceptată de altfel, din ce știm, chiar în ultimele ore înainte de a-și depune candidatura. Ceea ce nu este totuși corect. Poate că și alți iubitori de PNL ar fi cerut derogări de vechime ca să candideze, dacă s-ar fi anunțat și posibilitatea asta. Dar asta e altă poveste și ține de bucătăria internă a partidului. Îi privește. E dreptul lor să adopte orice decizie. Așa cum este și dreptul nostru să ne îndreptăm atenția spre popota externalizată a partidului, acolo unde mulți s-au înghesuit. Dar vor flămânzi foarte repede. Pentru că, nu e așa? – și printre bucătari există concurență. Fie ei și politici. Primul expulzat va fi prefectul care s-a trezit că e bun de președinte. Atunci va conștientiza că s-a lăsat extaziat iluzoriu de limbile mieroase și amăgitoare băgate… în ureche. A crezut în mahmureala unora care l-au lingușit că ar fi bun să re-unifice liberalii. Și își va asuma castanele. Indiferent cine va fi președintele PNL peste o săptămână, actualul prefect are zilele numărate la prefectură. Pentru că a uitat un aspect. Numirea sa s-a făcut de la București cu intervenții de la Șoptică. Cu sau fără Șoptică la cârma galben -albaștrilor botoșăneni, cei de la București fug ca dracu de tămâie de trădători. Știm, s-a spus că Florin Câțu l-ar susține pe Nechifor. V-ați gândit măcar o clipă că, fără știrea celorlalți, chiar și Câțu ar fi putut să aibă o înțelege și cu Șoptică? Poate că batem câmpii. Dar dincolo de toate rămâne piatra de moară a prefectului: trădarea! Este cel mai crunt păcat din toate la care se poate dedulci un politician.

La polul opus, cu puțin timp înainte de alegerile interne, rezultatele pot fi previzionate cu o acuratețe de cel puțin 80%. Sigur, printre cei care și-au anunțat public susținerea față de Achiței sau Șoptică pot fi și trădători mai mici. Că trădarea e foarte prolifică. Dar mutarea făcută de Achiței consolidează poziția lui Șoptică în opțiunile liberalilor care vor vota. Opțiunea Achiței nu mai există, iar opțiunea Nechifor e… fata morgana. Chestie de optică. Deja vorbim de alegeri cu rezultat prestabilit. Costel Șoptică va continua să fie președinte. Dar altfel. După ce va scăpa de falșii prieteni, ideologi, strategi și consilieri din jurul său și va conștientiza că printre cei pe care nu dădea bani pot fi parteneri mai de nădejde. Vorba aceea: piatra pe care nu au băgat-o în seamă mulți, aceasta s-a potrivit în capul unghiului. Cristian Achiței va fi vicepreședinte. Și va rămâne același om, dincolo de trântele politice. Nechifor se va întoarce la finanțe. Sau… de unde a venit. Iar nuanța portocalie ce a vrut să domine galbenul își va pierde și mai mult din intensitate în următorii ani. Și toți vor fi mai atenți la cei de lângă ei și se vor gândi de două ori dacă știu să joace hora politică. Bătrânește, așezat. În timp ce noi (și ei) facem analize, nisipul din clepsidră se scurge…

Alea jacta est!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *