48 de români și-au pierdut viața arși de vii, în ultimii 2 ani, pe paturile spitalelor din Constanța, Piatra Neamț, București și Cluj.
Sperau să se vindece de COVID, sistemul de sănătate putred, pe care l-au avut în grijă nu mai puțin de 34 miniștri, i-a învins, însă.
Blestemul spitalelor care ard ca torțele în loc să vindece și să dea șanse la viață e consecința directă a celor mai grave două boli de care suferă România: MISERUPISMUL ȘI PĂRELNICIA.
Miniștri ai Sănătății cu nume pe care nu și le mai aduce nimeni aminte și-au dat cu părerea, s-au înfruptat din roadele funcției și apoi și-au făcut pierdută urma. Alții, mai recent, ne-au spus că sistemul sanitar românesc are de toate, că nu e nevoie de transferuri în străinătate, în timp ce pacienții mureau cu zile. Alții ne-au spus, în fața tragediei, că “Suntem vinovați toți din această țară”.
Nu ne-a spus nimeni, vreme de 30 ani:
DE CE NU s-a construit niciun spital nou de stat?
DE CE NU a început niciodată MAREA REFORMĂ din Sănătate?
DE CE avem mereu ZERO VINOVAȚI pentru dramele care se întâmplă în sistem și care transformă România în Africa tribală, atunci când e vorba despre infrastructură medicală?
DE CE nimeni nu a fost preocupat vreodată cu adevărat să oprească EXODUL MEDICILOR, cărora statul român le-a plătit școlarizarea și specializările, pentru ca apoi, după plecarea acestora peste graniță, să rămână fără atât de multă competență în actul medical?
DE CE niciodată, nici măcar în pandemie , SĂNĂTATEA nu a fost PRIORITATEA ZERO a vreunui Guvern, iar sistemul nu s-a scuturat de manageri cu carnet de partid, cu semnătura cărora s-au risipit (furat?) fonduri de sute de milioane de euro?
Imaginile pe care le-am văzut , cu pacienți întinși pe caldărâm la Spitalul din Constanța, sunt imaginea României suferinde, care își numără morții prin spitale.
Nu COVID-ul ne omoară, ci sistemul putred, tolerat de cei care încă mai au de împărțit prada, într-o țară neguvernată.
ROXANA TURCANU , presedinte ALDE Botosani
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Consilier AUR Virgil Bordei: cât costă lacrimile unei mame din Dorohoi
AUR Botoșani: „Primarul apără locurile de muncă din cazinouri, dar uită de familiile distruse de dependență”
Guvernul acordă ajutoare care nu ajung nici la 100 de lei pe lună pentru copii și pensionari