Misterul fetițelor de la Baisa; primarul prins în fapt; Secretele unui primar, fost parlamentar

În comuna Mihai Eminescu din județul Botoșani trei lucruri au adus renume locurilor, mirifice de altfel: lacul lui Eminescu și codrii de aramă, fetițele de la Baisa și un localnic ce a spart multe tipare.

Viața merge înainte…

Fetițele de la Baisa au fost multă vreme principala atracție turistică a comunei și poate nu numai. De ceva vreme pitorescul peisaj de la Baisa este mai sărac. Fetițele au dispărut. Mă rog, vorba vine. Destui știu că, de fapt, fetițele, ale noastre și cele venite în turneu, se cazează de ani buni la hotelurile și pensiunile din buricul municipiului. Acolo pot oferi servicii complete, discreție și igienă clienților. Dar despre aceste hoteluri cu felinar roșu vom vorbi altădată. Mai ales că unele dintre ele sunt manageriate de oameni cu funcții și demnități prin societate. Singurul pol de notorietate pentru comuna Mihai Eminescu a rămas el, cetățeanul , localnicul din Ipotești. El, mai altfel decât ceilalți, dar, de fapt, cu aceleași frământări, doruri, năzuințe, griji și preocupări. Ba poate chiar mai multe. Mai ales de când este primar. Iar. Evident, vorbim despre Verginel Gireadă. Cât a fost parlamentar a mai avut timp. De o șuetă politică, de o strategie partinică, de o aventură cu cei apropiați sau chiar de completare a studiilor, spre cinstea lui. De când a recucerit Primăria Mihai Eminescu, viața de monden politic s-a cam gătat. Din 2012 până anul trecut a avut suficient timp de meditație și acum este musai să împlinească ”pohta ce-a pohtit” pentru comună. În 2012, când a lăsat primăria în seama soției, într-o perioadă de incertitudini politice, Verginel a lansat dictonul vieții sale. “Dumnezeu nu e ţigan şi viaţa merge înainte“, a spus atunci și a repetat ulterior de câte ori era zgândărit la vocabular. Iar timpul i-a dovedit că Dumnezeu este moldovan, mai ales dacă e omenit așa cum se știe că se întâmplă în bătătura unui om gospodar. Dar am vrut să ne convingem dacă Șeful cel Mare cu mandat veșnic în Rai este țigan, rom sau moldovan. Și am purces , incognito, prin ”parohia” lui Verginel Gireadă.

Locul unde Cel de Sus s-a întrecut pe Sine

După ce am trecut de Cătămărăști Deal, ca acceleratul, cândva, prin halta Leorda, ne-am oprit pe tăpșanul din vecinătatea Memorialului Eminescu. Localitatea nu are o demografie care să fie invidiată de alți primari (se știe, cu cât ai mai mulți locuitori, autohtoni sau doar fictivi, în acte, cu atât primești mai mulți bani – că doar de asta există frații ucraineni). Dar gospodăriile, mai tradiționale, mai sărăcuțe sau împopoțonate sunt așezate într-un areal peisagistic incredibil. Te gândești instantaneu dacă nu cumva taman acolo e celebra grădină românească a Maicii Domnului. Vezi galeria foto de mai jos. Ne-am mai preumblat puțin pe străduțele din Ipotești și am demarat spre Cătămărăști Vale. Impresiile au fost similare. Și ne-am fi băgat în vorbă cu localnicii dacă un apel telefonic nu ne-ar fi anunțat că edilul comunei, Verginel Gireadă este în Primărie și urmează să plece. Conștienți că ar fi fost un gest de impolitețe să nu schimbăm câteva vorbe neaoșe și cu dumnealui, am făcut cale întoarsă. Dar un gând năstrușnic a încolțit pe traseu. Așa că, ascunși în mașină, am ales să luăm urma primarului și să vedem pe unde îl poartă grijile.

De veghe în lanul de păpușoi…

L-am urmărit de la o distanță care să nu bată la ochi. Până l-am văzut cotind la stânga. Am fost convinși că se retrage la căsuța sa și gata cu ziua de muncă. Era ora 10.00. Dar n-a fost așa. Am lăsat mașina și ne-am fofilat ca ”don Semaca” prin păpușoi, pentru a-l susrprinde cu blitzul pe primar. Să vedem ce caută pe acolo. Și l-am prins în fapt. Lângă o groapă de credeai că își face buncăr pentru vremuri de restriște. După ce ne-am ițit din porumb, de era bietul om să facă infarct, l-am luat la descusut. Mai ales că pe unde am umblat nu se vedea nimic notabil ca investiție. Ulterior am înțeles că ce era de făcut la vedere a făcut anterior. Acum investițiile sunt… mai în profunzime. Aaaa, da, groapa… Ei bine acolo se construiește, cu simț gospodăresc un pod. Sănătos. Pentru că de câte ori plouă toată apa se adună în acea zonă și podețele celebre după revoluție nu mai fac față. Că podul va fi unul cu durată și utilitate de secole, vă dați seama singuri doar dacă vă spunem că din groapa făcută inițial nu am observat un alt excavator ce scormonea de zor ca să ajungă la cota prestabilită. Alte structuri de beton, ca acolo, am văzut și prin comună. Deci vor mai fi și alte poduri gospodărești. Pe primar l-am surprins fix când dădea alte indicații, la telefon, explicând câteva detalii la o altă investiție. Și am crezut că ne-a văzut mai din timp și acum ne duce cu zăhărelul, mimând grijile copleșitoare pentru toate satele comunei.

”Încă sunt multe de făcut. Pentru oameni…”

Așa că, la întoarcere ne-am oprit și în Cătămărăști Deal să verificăm ce am auzit că discuta edilul la telefon. ”Dezvoltăm comuna. Ca să nu mai aibă Curierul Regional motiv de anchetă. Știți bine că avem în derulare sau în diverse faze procedurale multe investiții, în toată comuna. Iar ce facem aici este o lucrare mai mult decât necesară. Guvernarea pe care o avem ne asigură banii necesari sau suport în anumite etape, dar trebuie să ne implicăm. Și chiar dacă această comună s-a dezvoltat câte puțin în toți anii care au trecut, încă sunt multe de făcut. Și nu e timp de stat. Nu suntem o comună foarte mare, dar oamenii sunt gospodari, vor o viață mai bună de la an la an, condiții de trai cât mai decente și rolul meu la primărie acesta este. Să fac tot ce pot ca lucrurile să se îndrepte spre ceea ce își doresc ei”, a spus primarul Verginel Gireadă. Ți i-am răspuns. Jos pălăria! Convinși că în Cătămărăști Deal îl prindem cu ocaua mică. Conform discuției telefonice la care am tras cu urechea.

Distincție rară – să moară cârcotașii

În Cătămărăști Deal, în fața școlii dichisită la standarde europene, o echipă de muncitori și utilajele aferente roboteau de zor. E vorba de o lucrare la rețeaua de gaz. Ne-am zis că e de ochii lumii, la stradă și ne-am îndreptat prin cătunele satului căutând strada Lalelelor. Acolo l-am auzit pe primar că și-ar face veacul ceva munciori plătiți din banii comunității. Am găsit strada. Lungă cât vezi cu ochii. Până la calea ferată. Câteva mogâldețe se vedeau în depărtare. Și ne-am dus să vedem dacă joacă șeptica, dacă sunt la cules nuci sau sunt trimișii primarului. Ei bine, am înțeles cu ce își omorau timpul. Întreaga stradă a intrat într-un proces de reabilitare. Poduri, podețe, betoane și muncă. Multă muncă. Plus că întreaga stradă va fi mai lată. Am luat câteva probe foto și am demarat spre redacție. Chiar dacă am fi vrut să mergem și la Cervicești. Dins surse sigure am auzit că și acolo se lucrează de zor. Punctul nostru de atracție ar fi fost o școală aflată în lucru acolo. Dar nu ne-am mai dus. L-am lăsat pe primar să muncească, împreună cu echipele sale. Că doar ei sunt plătiți din bani publici și nu noi. Dar , la granița cu municipiul Botoșani, am jurat în barbă că ne vom întoarce, periodic, să ne convingem că ieri ochii și urechile noastre nu ne-au jucat feste. Până atunci, cu toată tolba de critici aduse în timp la adresa lui Verginel Gireadă (că doar are un talent aparte în a și le atrage) , astăzi Curierul Regional îl declară Liderul Zilei. Și nu am mai făcut asta de ceva vreme. Ultimul astfel de titlu l-a primit vrednicul primar din Cristești. Să dea Domnul vremi și vremuri bune. Că restul se clarifică.