Comuna unde ani la rând s-a tăiat frunză la câini, are acum un om pentru oameni

După ce predecesorii săi fie au mimat activitatea în Primăria Nicșeni, fie au tăiat frunză la câini aclamând că nu își văd capul de treabă, un tânăr ”altfel” a decis să urnească lucrurile în comună, așezat, temeinic și cu determinare. Victor Claudiu Bulboacă este primar de circa un an și nu a lăsat timpul să fluiere neîntrebat prin localitatea care l-a pus în fotoliul de primar. Curierul Regional a vrut să-l surprindă pe edilul din Nicșeni fără a fi anunțat, cum se procedează, pentru a constata dacă este la datorie sau se ascunde după tradiționalul mesaj ”sunt la București cu treburi importante”.

Și l-am găsit, înainte de amiază, în clădirea Primăriei, îmbrăcată în straie noi de când a fost ales. Buchisea oarece proiecte, împreună cu secretarul comunei și viceprimărița Marcela Patrar. L-am abordat rapid, din scurt, cu intenția de a-l pune în încurcătură. L-am întrebat de ce își bate capul cu proiecte pentru care banii încă se lasă așteptați. Și răspunsul a fost de genul ”iarna îți faci car și vara sanie”. Tânăr, dar înțelept edilul. Până să urcăm cu ”TopEdil / StopEdil” în foișorul său de la etajul primăriei, am întrebat prin sat să vedem ce spune lumea. Și lumea vorbește. Multe. Dar toată sporovăiala lor se reduce la o singură nădejde: primarul e harnic, vrea să facă ce nu s-a făcut atâția ani, e implicat, dar are nevoie de sprijin de sus. Și l-am întrebat direct, pe primarul Victor Bulboacă, de ce nu poate un primar să facă singur tot ce își propune. ”Sprijinul politic contează într-o mare măsură. Observăm că sunt primari care nu sunt înregimentați politic, sau au coloratură politică diferită de cea în trend, a coaliției de guvernare, care momentan stagnează. Nici măcar nu își pot imagina că vor primi finanțări, sau vor face investiții. În România anului 2022, sprijinul politic contează. Da, contează să fii sprijinit de partidul din care faci parte, sau de partidele din coaliția de guvernare, cum avem acum. În societatea europeană, dar și în cea trans-atlantică, fenomenul de loby a luat amploare. Ăsta este drumul… La noi firmele de loby își fac foarte bine treaba… și atunci nu putem discuta… decât atât. Noi, ca administrație publică locală, nu ne permitem o firmă de loby și nici nu discutăm despre așa ceva. Ca să fiu sincer, putem discuta de prietenii vechi, de oameni cu care am colaborat înainte să ajung primar, discutăm de oameni care nu fac trafic de influență. Doar… una este să vorbești unui om, de la inimă la inimă și alta să vorbești unui om care doar promite și spune că de mâine la tine va curge lapte și miere. Nu se poate altfel decât așa. Nu suntem pregătiți nici de loby, nici de consultanță… suntem aici și încercăm să mișcăm lucrurile, cât putem. Și bugetul nostru este limitat”, ne-a spus, cu deschidere, primarul comunei Nicșeni, Victor Claudiu Bulboacă.

După preluarea destinului comunei în mâinile sale, Bulboacă a căutat om de nădejde. Pentru el, pentru primărie, pentru comună. Ca secretar. Și l-a găsit. A căutat întâi în comună, apoi a găsit. La Botoșani. Și e mulțumit. Și când intri în primărie, aproape că nu există situație să nu te intersectezi mai întâi cu secretarul. E tânăr și nu are aroganța de vlădică, să stea în birou și să ordone. Muncește ”la hârtii” și aleargă dintr-un birou în altul, pentru a așeza comuna pe făgașul normal, așa cum vrea edilul și cum are nevoie comunitatea la dezvoltarea căreia a venit să pună umărul. Deși este primar liberal, Victor Bulboacă a decis că este imperios necesar în comună să aplice politici sociale. Și bine a gândit. Adică oamenii sunt pe primul loc. Prin urmare, ceea ce va deveni palpabil în următorii ani la Nicșeni vor fi efectele unor decizii administrative orientate spre nevoile locuitorilor din comună. Și primarul și-a luat geanta de proiecte și a plecat la București. A bătut din ușă în ușă, la fiecare minister. Iar ce urmează veți citi în timp util în Curierul regional. Și veți vedea. În comună.

Marian Morosan

Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.

Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.

Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !

https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/