iulie 8, 2025

La revedere, Tibi Nichiteanu, în eternitate. La revedere, baroane

Greu de crezut!

Baroane, așa ne-a fost vorba?

Și câte mai aveai de făcut… Și câte mai aveam de făcut…

Mai ieri am fost părtaș la bucuria ta de a fi mire. Și timpul se oprise în loc pentru a fi martor la împlinirea ta. Dar aseară, trist și așezat, cerul a plâns. La unison cu sufletele celor ce te-au avut aproape și în inimi. După ce odată cu zorile vestea a venit că un trăsnet. Până la chindie tot am sperat într-o minune. Dar nu a fost să fie. Prietenul nostru Alexandru m-a anunțat că totul e pierdut. Dumnezeu te-a vrut la el. Prea devreme. Mult prea timpuriu!

Si încă nu apucasei sa înmugurești. Și cât îți doreai un junior…

După 5 trebuia să ne vedem pentru detaliile proiectului cu trilogia susținută de tine. Nu mai am cu cine. Mai ales că îmi spuneai adesea că susținerea ta are o cauză: doamnei Vica îi plac cântecele mele. Dar tot voi realiza trilogia, în memoria ta (3 cântece care să ajungă la inimile tuturor despre viața omului – copilăria, evoluția și apusul omului). Dar timpul a fost hain. Și ne-a sabotat. „Măi primare cu lipici” este primul proiect susținut de tine. Trilogia ți-o voi fredona când ne revedem. Sper, pentru tine și nu numai, să reușesc să o realizez.

După 5 trebuia să ne vedem. Nu se mai poate. Pe 4 deja tu ești la poarta Raiului.

Timpul meu încă nu a sosit. Dar ne vom revedea.

Până atunci , nu îți pot spune adio…

La revedere Tibi! În eternitate!

La revedere, baroane!