Vai de cei ce se smintesc, dar mai vai de cei prin care vine sminteala! Dictonul e vechi exact de când e lumea. Dar refuzăm să-l înelegem la timp. Iar când îi pătrundem sensul, căutăm metode de a recupera ce am pierdut. Și timpul trece. Și cu el ne trecem și noi.
De peste un sfert de veac acest dicton este leit-motivul politicii românești. E vai de turma dusă direct în gura hulpavului lup al deznaționalizării, dar e mai vai de păstorul care o mână în gura fiarei în virtutea falsei evoluții și emancipări.
Politicienii sunt epigoni ai lui Titulescu. Dar poartă fercheș la blazon distincția demnității, o valoare tot mai puțin cultivată, prost înțeleasă și dezastruos promovată. Școlile politice au devenit ocazii de desfrâu, ucenicii în ale politicii impun prin legi asemeni lor non-valorile ca etalon de urmat. Guvernanții sunt aceeași de sute de ani, hiene sociale și naționale. Trimișii noștri în instituțiile și structurile statului căpușează resursele județului și ale țării, defilând în același timp cu lozinci patriotarde și mimând cu măiestrie grija față de alegători. Iar manipularea, politică și socială, este tot mai subtilă, mai elaborată și transformată în artă de a guverna. O comună, un județ, o țară.
Dumnezeu nu dă românului decât atât cât poate duce. Și poate. Mult. Dar oare cât va mai putea suporta carâmbul dezumanizării? Oare când ne vom deștepta, ca indivizi, ca națiune? Să fie românul frate cu surghiunul? Iubește oare poporul autoflagelare? Ne plângem de prezent și asanăm viitorul? Cât de mari să fie dioptriile conștiinței? Și cât de șubred mecanismul voinței de a ne ridica din tina blestemului de a pune lupul paznic la oi?
Suntem un popor creștin, dar ne remixăm rugăciunea după nevoia de a ne scuza și justifica neputința, lașitatea, incompetența, comoditatea. Ferească Dumnezeu de mai rău! Spunem mulțumiți de sine, uitând că Dumnezeu nu este DJ. Și timpul trece. Și cu el ne trecem și noi.
Vâslim în cerc, legați la ochi!
Dorinel COSMA
Senator
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Simion îi mulțumește senatorului Silegeanu și botoșănenilor
Cătălin Silegeanu, : „La Mulți Ani, Române! Fii mândru de țară !
Dorinel Cosma, senator: Condiții decente pentru educație în mediul rural