Un OM, o viață, un destin. Destinul său și șansa unei comunități. Un senior. Al cuvântului sfânt, spus, dat și respectat. Un senior . Al zilelor și nopților nedormite. Pentru el, pentru familie, pentru comunitatea care i-a pus soarta ei în mâinile sale dibace și înțelepțite de trudă. Un senior la granița Europei.
Și acest senior s-a privit astăzi dimineață în oglinda blândă a propriului EU. Și, la cum îl știm, sigur și-a potrivit câteva voroave, glumețe, ironice sau de-a dreptul răutăcioase, mulțumit și cătrănit, în același timp, pentru că încă un an a mai trecut. Sau s-a adăugat la ceilalți 65. Sigur satisfacția l-a umplut de primăvară, pentru că șase decenii nu au trecut în zadar, sau cum ar spune un megieș – nu a făcut degeaba umbră pământului. Iar dacă spiritul său autocritic i-a pus stavilă în a vedea toată dimensiunea sufletului său, nu e bai. Imaginea sa se completează în ochii buni de prieteni, care știu să înțeleagă bucuria de a fi util, tristețea de a nu fi înțeles uneori și tot trecutul său înveșnicit sub sigiliul vârstei se poate regăsi într-un gest sau într-un zâmbet. Al său, al celor care-l iubesc, al celor care îl cunosc cu adevărat, al celor cărora viața le-a fost schimbată de când pe borna de hotar a comunei Rădăuți Prut s-a gravat destinul lor, simplu, sigur, în două cuvinte: Viorel Nichiteanu. Și-a făcut din fapte selfie-uri grăitoare, eterne, biografice, pe care cei ce-l iubesc, apreciază sau îl respectă le-au transformat în imagini colorate… Și astfel a apărut cromo-terapia. La mulți ani Viorel Nichiteanu!
În imaginea de mai jos, Viorel Nichiteanu și lăstarul său, explicând ministrului Oros ce înseamnă munca.
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Micul Bolojan de Botoșani și delirul din morgele speranțelor
La Trușești se termină cu praful la micul dejun, la prânz și la cină
Fost deputat implicat direct în dezvoltare orașului Flămânzi. Gazul rezolvat 50%