În comuna Trușești, din județul Botoșani, devine tot mai vizibilă preocuparea edilului Mihai Puruhniuc pentru readucerea comunității la demnitatea și dezvoltarea pe care demult ar fi trebuit să le atingă.

După ce luna trecută a demarat cu fermitate asfaltarea unor străzi din satul Ionășeni, luna aceasta lucrările continuă în Trușești. Cum e și firesc, reacțiile cetățenilor nu au întârziat. Și asta pentru că la Trușești s-au pierdut câțiva ani prin nevolnicia vechii administrații. De fapt, întreaga comună a fost cantonată în uitare, a fost ținută în carantină edilitară de neputința sau interesele obscure ale fostului primar.
Un localnic a fost cât se poate de sincer și elocvent. ” Domne ajută, că ne-am săturat de praf pe stada școlii. Avem praf la micul dejun, la prânz și la cină”, i-a transmis Iulian Codreanu primarului gospodar Mihai Puruhniuc. Zeci de săteni și-au exprimat deja mulțumirea față de o astfel de ”minune”, în vreme ce un alt consătean, cunoscând probabil și unele aspecte din spatele ușilor Primăriei sau privind peste gard la vecinii din alte comune, a concluzionat la fel de tranșant. ”Să moară dușmanii”, a exclamat Viorel Strungaru.
Pe lângă celelalte preocupări de rutină ale administrației publice locale, mai trebuie amintit că tot în cursul lunii trecute primarul Mihai Puruhniuc a anunțat intrarea în linie dreaptă a investiției pentru realizarea rețelei de gaze naturale. Deja au fost aduse utilajele și conductele pentru gaz.
Cu toată criza economică națională, în pofida frământărilor politice interne sau continentale, la Trușești se dovedește că atunci când există voință, există și putință.



Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/


More Stories
Fost deputat implicat direct în dezvoltare orașului Flămânzi. Gazul rezolvat 50%
Comuna unde ACASĂ se construiește în fiecare zi
Tudorenii, fruntași în Moldova: parc eolian pe 25 de ha