Început de Ceaușescu în urmă cu 30 de ani, barajul din Hunedoara se finalizează cu o firmă din Botoșani. Hidroplasto își confirmă cartea de vizită

O firmă din Botoșani, al cărei renume a trecut de mult granițele județului, va contribui la finalizarea unei lucrări de amploare începută de Ceaușescu în urmă cu 32 de ani și rămasă în uitare. Firma Hidroplasto va contribui la lucrările de finalizare a barajului Mihăileni din Hunedoara. ”Ma simt mândru că firma Hidroplasto din Botoșani contribuie astfel la un proiect ce va dăinui în timp și va rămâne cu siguranță o amintire frumoasă. Acesta este un nou proiect marca Hidroplasto. Acest proiect a fost început de Nicolae Ceaușescu în 1987 și a rămas neterminat atâția ani. Este un proiect al cărui beneficiar este Apele Romane. Noi lucrăm ca întotdeauna în subantrepriză. Ne bucurăm că Antreprenorul General a acceptat soluția noastră și că avem ocazia să „scriem istorie“. Vom finaliza ceva început acum peste 30 ani. Pentru mine, pe lângă mândrie, e contribuția adusă acestei țări… Eu, ca firmă din Botoșani, contribui la proiecte care vor rămâne în amintire generații și generații… peste timp și timpuri. Nu e laudă… doar că sunt foarte fericit și mândru”, a spus Cărălin Silegeanu, managerul Hidroplasto Botoșani.

Decizia construirii barajului de la Mihăileni a fost luată în 1984, când s-a decis exproprierea a 64 de familii ale căror gospodării din sat urmau să fie acoperite de ape. Lucrările efective au început în 1987 și s-au derulat într-un ritm alert, până în 1990. După Revoluție, datorită lipsei banilor, lucrările au stagnat multă vreme, perioadă în care au fost alocate fonduri doar pentru operațiunile de conservare.

Barajul de la Mihăileni ar urma să aibă un triplu rol: regularizarea debitelor Crișului Alb, alimentarea cu apă potabilă a comunei Crișcior și a municipiului Brad, precum și producerea de energie electrică.

Marian Morosan

Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.

Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.

Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !

https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/