Despre copiii de la asociația Ne trebuie speranță din Botoșani noi am mai scris. Dar, cum decembrie este luna cadourilor și a compasiunii prin excelență, nu am putut să nu îi vizităm de Sfântul Nicolae. Așa am putut să revedem prieteni dragi, în căsuța poveștilor și a iubirii de la Mănăstirea Doamnei. Îndrumați și supravegheați de către Ramona Bolohan, o fată cu un suflet precum poarta Raiului, copiii au împodobit ieri bradul. Ajutoare de nădejde le-au fost părinții dar și câțiva vechi prieteni reveniți împreună cu Curierul Satelor pentru a trăi cu acești copii câteva momente de iubire sinceră, bucurie nedisimulată. Soții Ana Maria și Cătălin Atitienei, soții Simona și Radu Bordeianu, dar și avocatul Eduard Luca i-au ajutat pe copii să împodobească bradul, au dansat, au vorbit despre nevoile și viitorul acestor copii. Și s-au îmbrățișat. Pentru că, trebuie să reamintesc, îmbrățișarea este emblema copiilor cu sindrom Down. În orice moment, cu sau fără motiv, ei simt nevoia să te îmbrățișeze. Sau, mai bine spus, să ofere îmbrățișări. Bucuria le-a fost întregită de darurile trimise de către Moș Nicolae. De asemenea, au fost fericiți să poată discuta prin intermediul unei transmisii video cu Liliana Mincă aflată acum la București și pe care copiii și-ar fi dorit-o ieri printre ei. Dar Mincă le-a fost părtașă la bucurie prin această convorbire video cu ei, dar și prin bunătățile trimise copiilor. Valsul dansat de copii a devenit ieri un dans al bucuriei, un ritual al exprimării prieteniei, un mod de a pecetlui recunoștința că au prieteni care revin la ei periodic. Și i-ar s-au îmbrățișat. Mulțumiri a primit ieri, din partea copiilor și a părinților și sfânta lor de zi cu zi, Ramona Bolohan, mai ales că în aceste zile s-au împlinit 10 ani de când Ramona este în mijlocul copiilor.








Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/


More Stories
Interzis minorilor în cluburi după ora 22.00
Protest mâine la Botoșani
Ample acțiuni de salvare la Roma: explozie, incendiu, accident chimic