Drancă, un deputat cu apucături de țar bolșevic se crede șef de cazan parlamentar

Andrei Iulian Drancă este lider USR-ist botoșănean și, prin ironia sorții și prostia mecanismului de vot, ajuns deputat al unui județ eminamente cultural. Dopat cu ”amfetamine politice” (poate și de alt fel, dacă e să îi credem pe colegii săi de partid), deputatul Drancă confundă oiștea cu frâna, laba piciorului cu laba mâinii (fără niciun apropo onanist), intenția cu finalitatea. De ceva vreme se umflă în pene (pe cât poate un păun năpârlit) cu actul de prezență, cu efortul de a ridica mâna în Parlament, cu gândirea, curajul și inițiativele altora.

Mai nou, politicianul de garsonieră din Botoșani se crede un fel de țar de pe vremea apusei mame Rusii. Acesta ”adoptă” legi, din pix, pe facebook, înainte de a se pronunța camera decizională a Parlamentului, înainte ca intenția să ajungă în maculatura Monitorului Oficial. Și legea la care a dictat țarul USRist nici măcar nu îi aparține. Doar a semnat și el, în orb, ca să nu ute cum se scrijelește o semnătură de parlamentar. Serenisimul salvator al Botoșanilor și României nu poate face diferența între ” a vota” și ”a adopta”. ” Astăzi, în Camera Deputaților am adoptat legea de desființare a Secției Speciale, această oroare creată de PSDragnea. Urmează votul final din Senat”, a edictat Andrei Iulian Drancă pe facebook, în calitatea sa de parlamentar (pentru prima dată și, probabil, ultima oară). De parcă el ar fi vlădica cazanului parlamentar în care sunt perpeliți ”răii” neamului. Din această cauză și numai pentru privirea-i pătrunzătoare facem mai jos o trimitere către sensul verbului.

Marian Morosan

Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.

Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.

Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !

https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/