Se știe că prefecții, în general și în scripte, sunt reprezentanții Guvernului în teritoriu. Oficial. Că neoficial unii sunt agenți de influență sau opresiune locală. Despre subprefecți se știe că adesea sunt doar de decor. Sau, prin unele județe, mai primesc și sarcina deloc ușoară de a tăia frunză la câini. După anumite standarde. Dar județul Botoșani pare să fie unic în România și la acest capitol. Unul dintre subprefecți are o sarcină unică. Este responsabil cu absorbantele. Aaa, nu. Nu, Always. Celelalte. Cele ordinare, ieftine. Absorbantele în care subprefectul să strângă lăcrimațiile județului dacă nu îi convin politicile și măsurile politice aplicate de sus în jos. Aneta Gireadă, subprefect de Botoșani, pare să aibă, printre sarcinile știute și mai ales neștiute, această misiune. De a răspunde de lăcrimațiile botoșănenilor. Că oricum nu îi bagă altcineva în seamă. Altfel nu se explică de ce, la o ședință a CJ Botoșani, unde a fost invitată de decor, i-au pus în față un pachet întreg de șervețele de masă. Și, în spirit de colegialitate, cei de la CJ i-au pus aproape și câteva sticle cu apă. Să aibă. În caz că se satură. În același timp, oricine putea vedea cine sunt cei mai muncitori bugetari ai județului. Dacă vicepreședinții Consiliului Județean nu aveau în fața lor nimic , după gradul de importanță și implicare, secretarul județului și președintele CJ erau blindați de hârțoage. Secretarul avea printre hârțoage procedurile și justețea acțiunilor aleșilor județeni, iar șeful CJ avea un dosar voluminos cuprinzând cererile financiare ale primarilor din județ. Fiecare cu ce îl doare și ce se pricepe. Iar unii cu ce au voie să facă. Și astfel avem un barometru nou. Vom ști pe viitor câte nevoi, nemulțumiri, lăcrimații au botoșănenii în funcție de câte absorbante folosește subprefectul Aneta Gireadă. Și, da, cu siguranță de azi înainte, va fi singurul, sau primul subprefect pe care nimeni nu îl va putea acuza că a tăiat frunză la câini.


Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/


Vwzi mai mult
Visul de trei decenii al celor din Brăești se împlinește. Gaze naturale, apă și canalizare în toate satele
Primarul din Ibănești râvnit la Cristinești și Mangalia. Ce spun oamenii
Flămânzi mai are o șansă. Când va veni timpul