Astăzi este și ziua EI, ziua femeii puternice! A celei care transformă suferința în alinare, deznădejdea în speranță, povara în binecuvântare.
A femeii care nu se lasă îngenunchiată la primul nor negru de pe cerul vieții, nici la ploaia care va urma, nici la furtuna care se transformă în uragan. Este ziua femeii care transformă tristețile în bucurii și încercările în lecții care, deși dure, au apropiat-o de durerea și suferința celorlalți.

Ziua celei care a spus EU POT, că POATE. În ciuda norilor, vântului, furtunii care au învăluit-o și au purtat-o din suferință în suferință.
S-a născut în orașul Săveni din județul Botoșani, într-o frumoasă zi de vară care din păcate, așa cum spune și în romanul său, momentul venirii pe lume nu a fost prea bine ales: „… ursitoarele ajunse cu întârziere la căpătâiul meu dăruindu-mi doar resturile rămase de la marele ospăț dat în cinstea altcuiva, mult mai norocos și mai alintat de soartă. Cu tolbele pline de vânt, necazuri și boli, mă priveau cu răceală și indiferență, parcă furioase că le-am întrerupt festinul bogat la care fuseseră. Figurile lor gârbovite de plictis și înăcrite de oboseală îmi vor însoți visele copilăriei, pictându-mi pe pânza vieții clipe înnegurate de tardive tristeți. Răceala cu care m-au învăluit mi s-a cuibărit în suflet ca o otravă fără antidot. Nu au zăbovit mult, au plecat grăbite, lăsând în urma lor furtună și dezastru. Atât au avut ele de oferit, poate atât am meritat ca o pedeapsă a unei greșeli.”
Boala și-a pus amprenta pe trupul său încă din primii ani de viață. Mai întâi a fost astmul bronşic, apoi, la vârsta de 43 de ani, Parkinsonul i-a devenit al doilea prieten cu care avea să conviețuiască şi care i-a oferit lecția prin care sufletul său se călea, asemeni fierului sub căldura flacării.
După trei ani a fost diagnosticată cu două meningioame, iar în urma operației de nouă ore jumătate a rămas cu rest tumoral în sinusul torcular venos. O vorbă din bătrâni spune că „viața îți dă doar cât poți duce”, iar ea a demonstrat că este o învingătoare.

În decembrie 2017, a înființat la Botoșani, ASOCIAȚIA BOLNAVILOR DE PARKINSON ȘI A ALTOR AFECȚIUNI NEUROLOGICE DEGENERATIVE „SUFLETUL LALELELOR”, un vis pe care l-a împlinit datorită senatorului LUCIAN TRUFIN, al cărui suflet vibrează la suferința semenilor. De 5 ani, Emilia-Paula Zagavei dezvoltă în Botoșani proiecte și programe pentru îngrijirea, sprijinul, recuperare medicală și psihologică a celor268 de persoane care suferă de această afecțiune. Membru al SOCIETĂȚII SCRIITORILOR FĂRĂ FRONTIERĂ- IAȘI, poetă și scriitoare, trăiește prin și pentru aceste activități care îi descoperă noi și noi resurse și îi dau puterea de a merge mai departe, cu familia alături, „izvorul puterii mele și hrana sufletului meu. Mi-a consolidat credința în mine și mi-am împlinit visele.”
Este modelul femeii puternice, căreia astăzi îi spunem, cu recunoștință, La mulți ani!
Este una dintre femeile cu Parkinson care, împreună cu femeile social democrate au sărbătorit ziua de 8 martie.
Le-au dăruit lalele roșii- simbolul speranței și al bolii Parkinson, bomboane, alimente și produse de îngrijire, de care orice femeie are nevoie. Organizația Femeilor Social Democrate din Botoșani a dorit să marcheze astfel Ziua Internațională a Femeii pentru a transmite comunității mesajul că orice persoană trece printr-o suferință mai ușor dacă are pe cineva alături, fie și numai pentru a-i ridica moralul. Bunici cu ghiocei la tâmple, încovoiate de ani, dar cu sufletul drept, sau femei în floarea vârstei, pentru care anii sunt doar file de calendar, s-au bucurat de atenția și recunoștința pe care doamnele social democrate le-au arătat-o călcându-le pragul.
“Purtătoare de prunci, de speranțe, de griji, de ghiocei la tâmple, dătătoare de viață, învingătoare în lupte pe care nu ele le-au ales, ci soarta. Mame, soții, prietene, surori puternice, care nu s-au lăsat îngenunchiate de boală și au așteptat, cu credință, să îmbătrânească frumos, să își vadă nepoții crescând. Le-am adus primăvara și soarele în suflete, pentru că 8 martie e și ziua lor. A mamelor, soțiilor, prietenelor diagnosticate cu Parkinson. Laleaua roșie este un simbol al speranței. Am vrut să le arătăm doamnelor care suferă de Parkinson că nu sunt singure în lupta cu această boală, mai ales în astfel de vremuri, când avem nevoie unii de alții mai mult decât oricând! Și că sunt la fel de prețioase, așa cum sunt toate femeile din lumea aceasta! “ -OFSD Botoșani.

PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT
Organizaţia judeţeană Botoşani

Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/


More Stories
Ample acțiuni de salvare la Roma: explozie, incendiu, accident chimic
Senatorul Cătălin Silegeanu condamnă excluderea AUR din consultările pentru formarea noului guvern
La cererea primarului, la Săveni se aprobă vineri funcționarea sălilor de jocuri de noroc