Așa cum spuneam, nu are echipă de relații publice (PR), de multe ori nu știe nimeni la ce oră se trezește și când merge la odihnă. Și nimeni nu prea contabilizează câte catastrofe previne, câte vieți salvează indirect sau direct, dacă are tot ce îi trebuie profesional vorbind, sau dacă cineva îi mulțumește sincer pentru tot ceea ce face. Îl doare sufletul că OMUL a pierdut din virtuțile ce îl definesc ca om, dar continuă. Pentru că dincolo de orice el este cel mai mulțumit de ceea ce face. Și nu ar putea altfel. Pentru că așa simte că într-adevăr este util semenilor și nu face umbră degeaba pe pământ. Și ne întâlnim cu el și îi zâmbim și povestim de ”năzbâtiile” altor semeni cu diverse ranguri sociale și nu vedem în el arhanghelul fără aripi care tace, face și nu se prea laudă. Și este doar EL. Cel care activează în Serviciile pentru Situații de Urgență. Voluntar. Și toți așteaptă să fie vigilent, pe baricade 25 din 24 de ore. Rareori e întrebat dacă îi sunt negri ochii. Și atunci de complezență. Un astfel de om este Paul Crețu. Șeful SVSU din comuna Nicșeni, județul Botoșani. Ca el sunt mulți alții. Eroii din umbră, cei ce se încrâncenează să sfădească focul, să potolească puhoaiele, sau să își facă sufletul rogojină în fața năpăstuiților vieții. Urmăriți în materialul video de mai jos, un interviu ad-hoc despre condiția, caznele și dăruirea lucrătorilor din SVSU. Protagonist este Paul Crețu, așa cum spuneam, unul dintre cei mai iubiți voluntari din țară. În final, parlamentarii, primarii, cetățenii, poate vor înțelege că acești oameni, chiar dacă nu își strigă nevoile în fiecare intersecție a vieții, au nevoie de mai multă atenție și sprijin.
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Guvernanții și-au pus 3 pâini pe masă, noi am redus. Botoșani, ziua 4 de proteste – video foarte adevărat
Regele a abdicat, trăiască regele – Școala populară de arte va avea director. Din nou
Cea mai modernă școală din NE României inaugurată la Darabani – galerie foto/video