Anul 2023 ar trebui să marcheze întoarcerea spre realitățile ignorate, punctul de cotitură care să schimbe agenda publică și rezoluțiile politicienilor. Nu putem râvni la progres fără să combatem nedreptatea, sărăcia, corupția. Orice se clădește pe o fundație fisurată va avea un destin tragic, în ciuda întăririlor și peticirilor care induc o senzație temporară de siguranță.
2023 nu poate fi lipsit de dificultate, după un an în care pandemia, izbucnirea unui pericol major în vecinătate, valul de imigranți, criza energetică și scumpirile domino au zguduit poporul și orânduiala din temelii.
Figurile statului s-au declarat adesea luate prin surprindere, însă adevărata dramă este că instituțiile și-au erodat constant capacitatea, deschizând ușa spre succes lingușitorilor de partid, șantajiștilor și oportuniștilor docili. Un stat funcțional nu are nevoie de clarvăzători, ci de oameni pregătiți să gestioneze orice situație.
De cealaltă parte a filei, 2022 a fost un profesor dur și necesar. Au fost suficiente lecții despre importanța prețuirii bătrânilor, pace, solidaritate, implicarea societății civile și apărarea drepturilor. Ni s-au indicat componentele șubrede ale sistemului, perspectiva perpetuării lor și calea de corectare.
A fost un an al fricii și speranței deopotrivă. Nădăjduiesc ca încercările lui 2022 să constituie un aport la maturizarea societății în ansamblu, o experiență din care să păstrăm esența. 2023 va fi un an mai bun dacă deciziile vor fi mai lucid cântărite.
În 2023, trebuie să ne întoarcem cu fața către oamenii pe care i-am ignorat, către nevoile pe care le-am uitat și deficiențele pe care le-am înghesuit sub preș. Să ne vindecăm de ură, delăsare, autosuficiență, lăcomie și să ne reparăm țara.
| Catalin Silegeanu Ing. DIPL.HIDROPLASTO SRL |
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
O comună întreagă condamnată la ordinul DNA. Când dai cojocul pe foc pentru un purice
Cum mai latră câinii-n drum… Comedie electorală la Eminescu – Editorial
Nicușor nu poate conduce decât un bloc. Derbedeii din București au confiscat statul