Cum mai latră câinii-n drum… Comedie electorală la Eminescu – Editorial

”Politica este o luptă a intereselor, deghizată într-o competiție a principiilor”. Nu, acest dicton nu îmi aparține. Este semnat de către Ambrose Bierce, jurnalist și satirist american de dinaintea primului război mondial. Dar foarte valabil și acum în lumea largă. Din păcate și în România. Și mai mult nu voi comenta. Pentru că prea este palpabil.

Atenția pur editorialistică se îndreaptă astăzi spre comuna Mihai Eminescu, din județul Botoșani. Pentru că acolo se consumă zilele acestea penultimul act al unei comedii cu de toate. Actul final se va pune în scenă după data de 8 decembrie. Comedia se va consemna în scriptele vremii ca ”Albă ca Zăpada și cei șase pitici”. Șase. Că al șaptelea s-a împiedicat pe cărare tot privind spre îndepărtatele metereze ale castelului râvnit în care, de voie de nevoie, deretecă Albă ca Zăpada. lăsată matroană de către Făt Frumos plecat vremelnic la Air Stylist (spun legendele că ar fi existat și un al șaptelea candidat, dar… a intrat hotărât și a ieșit ferm din competiție). Cum legendele au totdeauna un sâmbure de adevăr, noi credem că al șaptelea pitic a căzut la pace cu zmeul. Scopul scurtei escapade electorale fiind de a avea oameni în secții.

La Eminescu, mâine, 7 decembrie 2025, se va alege grâul de neghină. Până atunci, cele două săptămâni de campanie au fost preponderent …agricole. Toți candidații s-au ocupat de afaceri agricole online. Adică au bătut câmpii pe facebook. Că în presă a fost mai greu, fiind necesar să te ștergi pe picioare la intrarea în redacție. Iar pe rețelele de socializare a funcționat extrem de bine strategia electorală ”cine-s eu în fața mea”. Că ovaționiști și aplaudaci nu au prea avut. Adesea nici dintre neamuri. ;ajoritatea cetățenilor comunei fiind mai preocupați de nevoile și grijile cotidiene cu care au fost cadorisiți de Ilie Sărăcie din capitală.

Dar să vedem distribuția în această comedie.

Albă ca Zăpada – Andreea Cristina Alecu Gireadă

Cei 6 pitici:

Vasile Onofrei – vîrf de lance S.O.S , ecou al Dianei Șoșoacă și Botezătorul de Cătămărăști Deal. Doar că în loc de busuioc mai folosește adesea sudalmele strămoșești. Asemeni lui Ioan în pustie, de ani buni (așa de prin 2016) strigă și Vasile Onofrei pe la toate colțurile de ulițe eminesciene. Strigătul său rămâne, însă, doar o capsulă a timpului. Peste alți ani, cineva va auzi voroavele lui Onofrei și va spune că a avut dreptate. Dar trenul va fi plecat de mult din gară, iar candidatul va rememora din fotografii aventurile politice din vremuri apuse.

Florin Buhă – antreprenor spoit cu AUR, supărat pe cei care s-au îmbogățit înaintea lui ”mișelește”. Și purces voinicește pe coclaurile copilăriei lui Eminescu, pentru a evidenția cum se măsoară aria politică în administrația publică. Și rezultatele, încăpățânate, dau doar cu virgulă. Și rest. Care crează alte dileme ontologice și cognoscibile.

Ionuț Sigartău – cel dintâi dintre cei 16 potențiali candidați identificați de PNL (unii spun că ceilalți 15 ar fi fost mai mult …virtuali, realismul fiind buturuga pârdalnică ce nu a coincis cu idealurile partinice) și omul cel mai sincer. Mai sincer chiar și de cât a fost el însuși. Anul trecut, când fostul edil i-a dat ”dezlegare la pește”. El nu vrea decât asfalt la poartă. Și campus sportiv în care să se antreneze spiritul lui Eminescu. Și tot ce e bun pentru comună. Criteriile de încartiruire în ”tot ce e bun” se vor stabili ulterior. Dacă va mai fi necesar. un lucru e cert. El vrea. Mai mult decât vrea pruncul sânul mamei sale. Dar mai trebuie să vrea și măria sa electoratul.

Cornel Zmău – un neam între neamuri, cu alură de zmeu (dacă e să ne lăsăm îmbrobodiți de picturile rupestre de pe țesutul său epitelial ). Sportiv de performanță (încă neatestată), pescar pârât (dar cu afinități mai mult spre vânătoare) și nepot al vestitului Șenilă (fostul zmeu de la intersecții). Când nu este prea ocupat să fie flebețea tinerelor și naivelor domnițe, actorul politic în discuție mai servește câte un simulacru de candidatură. Și certitudinea este că reacția localnicilor la urne va fi tot simulacru.

Ioan Purice – candidatul independent. Foarte independent. Total independent. Căruia nu îi plac diminutivele (de pildă Ionuț) dar simte orgasm când acestea îi excită urechea. Nu vrea să i se spună Ionuț, dar își pune singur acest apelativ pe facebook. Curat sabotaj. Pur. Sau autoflagelare. Cum spunea cineva, cu altă adresă – om mare la stat și la Sfat. Neprihănit declarat și juvenil în viziune ( a nu se citi vedenie), Ionuț Purice va fi unul dintre câștigătorii acestei parodii electorale. va împlini visul mamei sale. De a candida. Și omul nu este hapsân. Cum sunt alți politicieni. Vrea doar 10 voturi. Dar a mulțumit de mai înainte și pentru situația în care din urnă ar ieși doar votul său. În rest, potențialul său este nebănuit. Și încă nedibuit.

Revenind la Albă ca Zăpada – astrele s-au aliniat, iar intrarea lui Ares în zodia nuferilor din Ipotești, coroborat cu vreo 9 ani de buchiseală nediseminată și nedisimulată în hrisoavele ce aduc dezvoltare comunei, converg, a prioric și a posterioric, spre condamnarea acesteia la a purta crucea comunității. Cel puțin pentru o vreme. Ce va fi din 2028, rămâne de văzut.

De la sufleurul de serviciu primim următoarele șoapte, cu notă de CONCLUZII: Andreea Alecu Gireadă va fi primar la Mihai Eminescu; Vasile Onofrei va contoriza o creștere a cotelor apelor politice în care se scaldă, cu potențial de baraj electoral în 2028; Florin Buhă își va da cu reveneală de luni înainte, dar va căpăta mai mult curaj peste trei ani, dacă va avea și sprijin real la opinteală politică; Ionuț Sigartău va privi din balconul casei sale cu nostalgie spre momentul 7 decembrie și cu nedumerire că lumea nu l-a înțeles; Cornel Zmău va ieși la un șpritz cu …toată lumea, povestind năprasnicele sale aventuri politice, iar Ioan Purice (alias Ionuț al mamei) va găsi resursele necesare pentru analiza intrinsecă a ”Visului unei nopți de iarnă”, supărat că dacă le-a spus unora să nu îl voteze nu înseamnă că aceștia chiar trebuiau să procedeze așa.

În loc de încheiere: ”A fi politician înseamnă să fii capabil să spui de dinainte ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat” – Winston Churchill.

WANTED: încă se caută al șaptelea pitic!