În comuna Păltiniș din județul Botoșani, edilul a trecut de mult de faza în care pentru o un petec de asfalt umplea toate ziarele cu realizările trecute și mai ales viitoare. De ceva vreme, în comuna sfântului Ioan Iacob Hozevitul, spiritualitatea și orientarea spre cele sufletești au devenit mai importante decât împăunarea cu realizări firești ale administrației publice locale. Dacă, pe 10 februarie, primarul Costel Romanescu a primit vestea că va intra pe făgașul licitației o finanțare importantă pentru comună, ieri gândul i-a stat tot la cele sufletești, nepieritoare. Și a simțit nevoia să se confeseze.

”Toate deciziile pe care le-am luat până astăzi, m-au adus unde sunt. Au făcut din mine ceea ce sunt. M-au ajutat să fiu așa cum sunt, chiar dacă sunt conștient că nu sunt pe placul multora. Îmi asum toate deciziile, toate alegerile greșite pe care le-am făcut, împins de la spate de orgoliu sau egoism. Toate sunt bucăți din mine, chiar dacă nu mă mândresc cu unele… Dumnezeu mi-a deschis uși și m-a lăsat să aleg, chiar dacă știa că alegerile mele pot fi unele pripite. Sunt om, deci nu cunosc perfecțiunea, darămite să mă definească. Dacă aș fi fost perfect ,Dumnezeu nu ar mai fi avut ce să mă învețe! Și dacă nu aș fi avut ce învăța, poate că viața ar fi fost mai plictisitoare. Dumnezeu nu ne lasă să greșim ca să ne pedepsească, ci ca să vedem fiecare alegere ca pe o învățătură. Multe decizii au fost dăunătoare, însă le-am acceptat, nu le-am lăsat de izbeliște. Niciodată nu am căutat să conving lumea de ceea ce sunt. Am ajutat, am iubit, am suferit, am iertat… pentru că am simțit că trebuie să fac asta. Niciodată pentru a impresiona! Fiindcă astfel de impresii sunt doar de moment și, mai devreme sau mai târziu, adevărul ar fi ieșit la suprafață! Am învățat să las totul să vină de la sine, apoi să cern și să păstrez doar ceea ce mă mulțumește sufletește. Și poate așa ar trebui să facă fiecare!”, a mărturisit filozofic și cu tâlc primarul Costel Romanescu de la Păltiniș.


Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/


More Stories
Micul Bolojan de Botoșani și delirul din morgele speranțelor
La Trușești se termină cu praful la micul dejun, la prânz și la cină
Fost deputat implicat direct în dezvoltare orașului Flămânzi. Gazul rezolvat 50%