Ion Ețcu – un sfânt al românismului din Republica Moldova

Astăzi s-ar fi împlinit 90 de ani de la nașterea sa și o Românie divizată pe ambele maluri ale Prutului l-ar fi aniversat cum se cuvine. Memoria sa rămâne însă o veșnică sărbătoare a românismului neatârnat, a luptei neîntrerupte pentru păstrarea limbii române în hotarele Republicii Moldova ruptă din întregul României.

Profesorul Ion Eţcu, 90 de ani de la naștere (21.04.1933 – 31.05.2018).

La 90 de ani de la nașterea profesorului Ion Ețcu, un alt basarabean, un alt romând în cuget și simțire, a făcut o cronică sumară a ”sfințeniei”etnice a acestuia. Șeful Secției de Studii și Cercetări a Bibliotecii Municipale B.P. Hașdeu din Moldova, Elena Ungureanu a reușit să pună în cuvinte potrivite cu dimensiunea ontologică a profesorului ceea ce puțini români cunosc. Redăm mai jos alocuțiunea româncei din Republica Moldova, Elena Ungureanu. Mai trebuie să consemnăm că Ion Ețcu a fost tatăl cunoscutei și apreciatei creatoare de vestimentații ce duc peste hotare și peste veacuri frumusețea portului românesc, Elena Ețcu.

Distinsul lingvist Ion Eţcu ar fi împlinit astăzi 90 de ani. E momentul să ne amintim de truda-i zilnică (alături de Silviu Berejan și colegii de la Institutul de Filologie al AȘM, unde a activat întreaga viață), de muncitor al limbii: cercetător, administrator, redactor, luptător pentru denumirea ei corectă. Timp de peste o jumătate de secol a muncit în pânza limbii române cu acul cuvintelor, cu suveica textelor şi ideilor. I-a stat pavăză limbii române din Basarabia, în special în la finele anilor 90, cu îndârjire, dar și cu o proverbială modestie, fără a râvni posturi, distincţii şi alte onoruri. Alfabetul latin, despre care tânăra generaţie nu prea ştie că a fost readus acasă cu mult sacrificiu, limba română pe care avem dreptul să o vorbim nestingherit (cred că acolo, sus, poate dormi liniștit, știind că în sfârșit este fixată în Constituție!) – sunt realităţi la care a contribuit şi distinsul lingvist Ion Eţcu.

Cărțile semnate de Ion Ețcu reprezintă lucrări de referinţă în domeniul sintaxei limbii române: Propoziţia nominativă (1967) şi Sintaxa elementară a limbii române. Introducere în sintaxologie (2000). Pe parcursul a peste 4 decenii cât a activat la institut (actualmente în subordinea Ministerului Educației și Cercetării), unde a fost şi director adjunct, s-a manifestat ca un bun coleg, tolerant cu opiniile altor cercetători. A desfăşurat o amplă activitate de cultivare a limbii, fiind organizatorul, coautorul şi coredactorul celor 14 fascicule de cultivare a limbii, acestea constituind o dovadă a străduinţelor lingviştilor pentru revigorarea limbii, pentru a-i face pe vorbitori să înţeleagă că simţirea românească este nu numai viabilă, dar şi militantă. A participat la nenumărate emisiuni radiofonice şi televizate, la rubricile speciale de cultivare a vorbirii, a ţinut un număr impunător de lecţii şi conferinţe în faţa redactorilor şi a crainicilor de la radio şi televiziune, în faţa reprezentanţilor mass-mediei, la cursurile de reciclare a cadrelor didactice ş.a. Simţul limbii, dezvoltat prin numeroasele lecturi nu numai în domeniul filologiei, ci şi în domeniile altor ştiinţe, Ion Eţcu l-a folosit pe parcursul întregii sale activităţi şi la redactarea diferitor publicaţii ale institutului şi ale universităţilor. Avea faimă de stilizator excelent, și nu sunt foarte mulți cu aceasta faimă în Republica Moldova. Am avut onoarea să scriu o teză sub conducerea distinsului om de litere și îi rămân mereu recunoscătoare pentru acea îndrumare.

Astăzi, cu un Internet galopant, care ne obosește cu atâta informaţie, e mai greu să aşezi asemenea realizări în faţa unui auditoriu, tot mai exigent, nesăţios, dar, în acelaşi timp, mai puţin selectiv pe zi ce rece. Dacă suntem aproape mândri că avem ROMÂNA în Constituția RM – o datorăm eforturilor unei generaţii, care s-a sacrificat, a luptat, s-a zbătut ca să triumfe adevărul. Din acea generaţie face parte şi Ion Eţcu.

Memorie eternă!