octombrie 13, 2024

Hilișeu Horia, comuna unde veșnicia a primit azil politic. Comori de suflet românesc – video Curierul TV(R)

Este de necontestat că veșnicia s-a născut la sat. Dar veșnicia asta, de-a lungul anilor și mai ales în ultimile 3 decenii de democrație haotică și dezvoltare rurală scriptică, s-a cam ”ramolit” prin satele județului Botoșani. Și probabil și prin țară. Veșnicia a fost criogenată, încremenită în prostia dregătorilor rurali. Din când în când și la momente speciale de paradă etnică, veșnicia este scoasă asemeni moaștelor în procesiune demagogică. Și toți se mândresc cu ea. Și atât. Atunci când se aduce în discuție, pragmatic, veșnicia satului devine o maramă înflorată, cochetă, bună de defilare, cu ea la rever, pentru a te lăuda în fața nu știu cui cine ai fost, ce origini ai. Dar pentru readucerea ei la viață și așezarea între hotarele firești ale prezentului aproape nimeni nu face nimic. Veșnicia satului e bună în declarații și dă bine în discursuri. Dar nimeni nu știe ce să facă cu ea. De parcă ar fi de necuprins. Și nu e chiar așa.

În comuna Hilișeu Horia, din județul Botoșani, veșnicia hălăduiește slobodă. Printre dealurile satelor și codrii care străjuiesc și ascund comori nebănuite. Și mai ales în vorba și atitudinea localnicilor. Hilișeu Horia este, probabil, singura comună în care mai întâlnești case, gospodării care nu sunt străjuite de garduri. Semn că în preajma așezării nu sunt lotri. Sau au și ei demnitatea lor și nu îndrăznesc să se înfrupte din veșnicia celor ce nu au uitat să fie OAMENI. Și mai vezi ceva, hălăduind prin satele comunei. Case care deși nu sunt moderne sau ultra sofisticate, după tendința europeană, case care păstrează arhaicul gospodăriilor de altădată și chiar și arhitectura caselor vechi de răzeși, de truditori ai pământului. Dar ceea ce simți în preajma acestor case este altceva. Mai important, mai valoros, mai misterios. Spre deosebire de alte comune ale județului.

Am văsut în curțile acestor case, sau în cerdacurile lor, pe prispe, familii numeroase, suflete adunate , vesele, vorbărețe… Simți că aceste familii trăiesc. Din curțile caselor acestei comune răzbate viața. Sigur, toate comunele județului sunt populate. Dar parcă sunt moarte unele dintre ele. Sau încremenite undeva într-un peisaj de-al pictorului Băncilă. Pentru cronicari. Viața răzbate din curțile caselor de la Hilișeu Horia și satele componente, iar în pădure se aud permanent sufletele înaripate care par să emane aceeași bucurie de a fi locuitori ai unui colț de rai. Iar de pe dealurile împădurite ce străjuiesc comuna pare că în orice moment se va auzi buciumul lui Ștefan Cel Mare care își cheamă poporul la sfat.

Acest colț de rai, această comună în care veșnicia a primit azil politic, primii gospodari ai obștei, cei aleși să le diriguiască destinele, nu pot fi decât asemeni localnicilor. Primarul Ioan Butnaru și viceprimarul Mihai Maxim fac o echipă cum rar întâlnești. Iar în echipa lor au încăput și alte creiere aerisite, cum spun eu celor ce modern li se spune open-mind. Și își iubesc consătenii. Cu viceprimarul am străbătut toate satele comunei și am stat de vorbă cu oamenii locului. Cu primarul am disecat trecutul și viitorul comunității. Și tot ce am reținut nu poate fi redat într-un singur articol. Drept pentru care astăzi, redăm o parte din discuția, interviul cu primarul Ioan Butnaru din comuna Hilișeu Horia, urmând ca pe celelalte episoade să vi le dăruim în perioada ce urmează. Scoateți din sipetul resurselor propii puțină răbdare și ascultați, urmăriți tot interviul video. Aveți ce auzi. Și înțelege.