Pe 10 februarie se împlinesc 2 ani de când Sorin Cornilă este prefect al județului Botoșani. În ultimul timp s-a vorbit tot mai mult, direct sau în doi peri despre o posibilă și de succes candidatură a sa la funcția de primar al municipiului Botoșani, din partea PNL. În alte case de presă a făcut și bilanțul activității sale de prefect. A explicat ce a făcut și ce nu a făcut din bastionul Instituției Prefectului.
Dar cel mai important este că de când este Cornilă prefect, județul nu a mai asistat la contre publice sau război cu orice arme între Consiliul Județean și Prefectură. Doi ani în care prefectul și cabinetul său au tăcut și au muncit. Ori acesta este mare lucru în politica de Bahlui practicată la Botoșani și nu numai.
Într-o discuție neoficială avută cu prefectul Sorin Cornilă, ultima oară, acesta îmi explica cum, înainte de orice, este om, este familist, este botoșănean și este de acord cu toate ”lăcrimațiile” fermierilor din ultima lună, ale protestatarilor și în general ale românilor care nu mai suportă jugul tot mai greu al celor ce vor să ia și pielea de pe ei.
Mi-a rămas în minte, însă, gândirea matură a tânărului Sorin Cornilă, prefectul care nu s-a lăsat ”îmbrobodit” și orbit de măreția funcției sale. Îi place să facă politică, o altfel de politică, vrea o altă abordare a relației cetățean – funcționar public și mai mult decât orice, s-a săturat de mentalitatea de jupân. Sorin Cornilă este convins că dacă politicienii, în general și cei ajunși în funcții de decizie – în special, ar renunța la această mentalitate actul administrativ ar fi cu totul diferit, iar comunitatea botoșăneană și societatea românească ar avea mai mult de câștigat.
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Șansa AUR-ului de a avea parlamentari la Botoșani
Continuă înscrierile pentru festivalul concurs ”Mlădițe Dângenene”
OFSD Botoșani: „Tabăra bucuriei” pentru copiii cu deficiențe de vedere