Totul se întâmplă în comuna Sulița, din județul Botoșani. Acolo unde soția primarului a dovedit printr-o singură acțiune că este mai tare decât el. Iar primar este tot George Popescu. (Vezi spre aducere aminte materialul de atunci: https://curierulsatelor.ro/wp/2023/10/30/nevasta-unui-primar-mai-tare-decat-acesta-la-sulita/ ).

Trei ani, de când a preluat sceptrul Primăriei Sulița, edilul George Popescu zici că a dispărut în Bermudele politicii. Aproape că nu s-a mai auzit de el. Sau cel puțin nimic notabil, cât de cât demn de avântul său din campania electorală când prezenta Sulița ca pe un Eldorado sub conducerea sa. Zilele acestea, miracol. Primarul dispărut misterios din sfera acțiunilor serioase ca edil ales, a reapărut. Și a reluat totul de unde le-a lăsat. Adică, la trei ani de când a fost ales primar, cu echipă de specialiști lângă el, primarul George Popescu a început cu ce trebuia să înceapă atunci. Să pună ceva piatră pe ulițele comunei. Și asta tot pe metoda hei-rup, să vadă proștii. A trebuit ca tot un cetățean să îi spună public: alo, nenea primarul, Primăria are autogreder, puteați măcar să pregătiți puțin terenul înainte de a împrăștia piatra. Și primarul a mulțumit de recomandare. Să râdă și curcile speriate de după gardurile Suliței și nu alta. Ceea ce trebuia să facă acum trei ani, George Popescu a început acum.
E drept, e an electoral. Dar lumea știe și ceea ce el nu vrea să vadă: după ce s-a lăudat la nivel național că în primul an a reușit performanța de a face un WC în curtea unei școli, a mai punctat pe ici pe colo, cu diplome care să le fure ochii unor tineri sau bătrâni, cu ceva activități sportive și… cam atât. Iar dacă este mai mult de atât înseamnă că ori le-a făcut pentru altă comună ori nu a știut să le arate.
Oricum ar fi, după trei ani de mandat, comuna Sulița este mai săracă decât era înainte.
Vom reveni.

Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Hudești fără cenzură. Surprizele din condeiul primarului – vide/foto Curierul TV(R)
Adevăr groaznic rostit la Darabani: apocalipsa primăriilor fără Europa
Mămăița grânelor împlinește 94 de ani. A lucrat mii de hectare la CAP-ul comunist