Comuna unde fiecare cetățean este special pentru primar

Publicațiile și televiziunile de oriunde , de regulă, vă informează sau vă dezinformează cu privire la ce se întâmplă sau nu se întâmplă într-o comună, oraș sau județ. Rar veți găsi relatări despre ceea ce nu se vede dincolo de investiții edilitare. Cu excepția situațiilor în care scheletele din dulapurile celor vizați sunt prea cunoscute. Dar sunt și primari care, pe lângă munca de gherilă pe care o duc pentru atragerea de investiții și dezvoltarea comunei, își fac timp și pentru ceea ce tot mai mulți omit, din păcate. Relația interpersonală, contactul direct, familial, prietenesc, cu cetățenii. Excepție fac primarii care duc o muncă de sisif și 24 de ore nu le ajung pentru a identifica metode prin care să livreze comunității scuze cât mai credibile pentru neputința lor.

Un astfel de primar (din prima categorie) este cel din comuna Ibănești, județul Botoșani. De ceva vreme, pe diverse rețele sociale (localitatea fiind bine conectată la mediul online), edilul Romică Magopeț își felicită consătenii cu prilejul zilelor lor de naștere sau onomastice. Cu siguranță nu a scăpat nimeni. În decursul timpului probabil că toți locuitorii satelor comunei Ibănești s-au simțit apreciați, speciali, pentru cel pe care l-au votat și nu admit că altcineva poate egala ce a făcut edilitar până acum.

Primarul este și el om. Și sigur că între sute de documente de semnat, ședințe, vizite ministeriale, proiecte, studii și întrevederi diplomatice, și-ar dori să poată lua mici pauze. De relaxare. Dar nu și la Ibănești. Acolo edilul își face timp pentru orice și pentru oricine. sacrificând uneori timpul puțin pe care l-ar putea aloca propriei persoane sau familiei. Spre deosebire de prea mulți alți primari, pentru care tot mandatul este o continuă relaxare.

Și asta nu afectează cu nimic evoluția ascendentă a comunei. Pentru că Romică Magopeț este unul dintre puținii primari care a știut să aducă și țină lângă el oamenii buni, cu diverse abilități. Altfel, fără o echipă deosebită care să îl ajute în Primărie, totul ar fi mult mai greu. Și voi repeta de câte ori va fi cazul că un primar nu trebuie să fie Dumnezeu pe pământ, nu trebuie să fie atoate-știutor sau specialist în orice. Dar dacă este bun manager și știe să îmbine această capacitate cu abilitățile de lider, nu se va teme nicicând să aducă în echipa sa specialiști, profesioniști pe diverse segmente de activitate. Și asta nu îi va știrbi nimic din autoritate și admirație. Ba dimpotrivă.

Ibăneștiul este de mult timp o comună mai mult decât europeană și model de administrație publică românească altfel. Despre cum a devenit localitatea Ibănești etalon de dezvoltare și model de perseverență, am mai scris. Ba chiar edilul a devenit un blazon prin ceea ce face și prin modul în care se dăruiește comunității. La fel cum am scris și despre impotența edilitară a altor primari, sau sictirul cu care își tratează electoratul după ce îi amăgesc o dată sau de fiecare dată pe cetățeni, în campaniile electorale.

Dar să știi și să vrei să rămâi OM, înainte de a fi ALES, este o artă. Și ai nevoie de două lucruri: dragoste de cetățeni și dăruire pentru comunitate. Nu ar fi rău ca școlile politice de vară ale partidelor, cele tradiționale, să fie oarecum clonate și periodic să fie adunați și primarii pentru a fi instruiți cum să își trateze locuitorii comunelor lor, cum să îi înțeleagă și să îi ajute. Este o idee ce ar putea fi aplicată la nivel de asociație a comunelor, că tot există ACOR.

Până atunci jos pălăria pentru astfel de edili. Și dacă mai sunt și alții care s-au făcut remarcați în comunitățile lor prin implicare sau neimplicare, puteți să împărtășiți bucuria sau necazul scriindu-ne pe adresa redacției: redactia@curierulsatelor.ro