Cătălin Silegeanu a susținut, miercuri, în plenul Senatului, unul dintre cele mai dure discursuri ale sale despre rușinea uitată de oamenii politici și distanța tot mai mare dintre popor și putere.
„Gândiți-vă sincer. Chiar ne merităm locul aici? Merităm să vorbim la tribună în numele țării? După o viață de istovire, bunicii se socotesc la ultimul bănuț. Părinții se îndatorează ca să-și trimită copiii la facultate, în căutarea unui viitor mai drept, dar viitorul pleacă peste granițe, lângă străini care știu să prețuiască munca. Copiii primesc lunar o alocație cât mâncarea unui câine de companie. În școli cade tencuiala, prin sate se moare cu zile, spitale întregi miros a neputință și lipsuri. Iar noi ezităm la vot, amânăm guverne, clătinăm decizii externe, privim istoria cu șovăială, parcă țara ar mai avea vreme să rabde la nesfârșit lașitatea îmbrăcată în prudență”, a afirmat Cătălin Silegeanu, la tribuna Senatului.
Parlamentarul a pus față în față sacrificiul celor care au murit pentru libertate și confortul unei clase politice obișnuite să treacă prea ușor peste sărăcie, datorii și destine frânte.
„Scaunele parlamentarilor sunt murdare de sângele vărsat pentru libertate. S-a murit tânăr, nevinovat, sub gloanțe, pentru ca România să nu mai stea în genunchi în fața fricii. Să le fie rușine nerecunoscătorilor care se așază pe ele pentru protocol, combinații și trufie. Ar fi bine ca toți oamenii politici să se teamă de ziua în care istoria îi va așeza acolo unde le este locul. Unii vor rămâne ca oameni demni, care au făcut ceva pentru țară. Alții vor fi amintiți ca trântori care au mai consumat niște resurse, au zâmbit pentru camere, au mâncat prin saloane scumpe și au lăsat în urmă datorii, mizerie, sărăcie și destine frânte”, a transmis senatorul.
În final, Silegeanu a întrebat dacă românii și-au trimis aleșii în Parlament pentru „costume de lux, mașini de protocol, mese alese, orgolii, răfuieli, aranjamente” și a încheiat cu ideea că parlamentarii „sunt chemați să slujească, nu să stăpânească”.
Copiilor noştri li se pregăteşte, inconştient, o lume de joben ciuruit, din care niciodată nu iese iepuraşul. Doar panglicile politicilor sociale roase de moliile cu ştaif din ultimele decenii.
Suntem oropsiţi, suntem disperaţi, manipulaţi până acolo încât ne bucurăm să fim masa de manevră a unora şi să susţinem că aşa e normal.
Acum îl înţeleg pe Cioran, dar îl înţeleg mai bine şi pe Preda.
Şi mă gândesc iar, cu groază, la copilul meu.
Cel puţin eu nu îmi doresc să ştiu că micuţul meu va fi singur, cu sufletul desculţ, prin jungla mileniului III !
https://curierulsatelor.ro/wp/2019/10/16/cu-sufletul-descult-prin-jungla-mileniului-iii-editorial/
More Stories
Gazul României, scos pe ușa din dos printr-un proiect care elimină licitația publică
Porțile iadului de pe străzile Botoșaniului plombate cu AUR – video
Cătălin Silegeanu: Suspendările de activitate ale firmelor din Botoșani s-au dublat